07. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
Secţiunea „Melancolii în amurg”
pocalul dianei (cybersonet CCXLVIII)
diana stă-n amurg pe cer cu ochii grei
și-și lasă fruntea-n umbre să coboare
cu toarcă* vie-și țese albă floare
pe pieptul nopții singură dumneaei
ea varsă mierea veche-a unei oare
într-un pocal pierdut printre alei
priviri de muritori și semizei
iubiri ce s-a aprins în visătoare
e liniște în cerul ei de sticlă
pe umeri poartă stele ca o greață
și pașii-i sunt o urmă-n infinit
cu sânge de-amintire-și face raclă
și-și scrie numele pe cer măreață
ca să rămână vie dar sfârșit
*toarcă - (substantiv, f.) instrument de tors, în general din lemn, folosit pentru a transforma fibrele naturale (în mod tradițional lână) în fire
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii