Blog

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut

cu amintiri se umple dintr-odată,

din tot ce-a fost, din câte am avut,

în visul meu se-adună și fac roată.

Se-nvârte roata-n miticul decor,

mai necuprins decât cuprinde zarea,

un val de amintiri, năucitor,

inundă cu imagin

In jurul meu este mai multă tăcere, 

simt a vântului obosit caldă adiere,

Și noi suntem pe Pământ o boare,

mă  mângâie iar minunatul Soare.

Dorul din suflet câteodată mă apasă,

din vreme în vreme mă gândesc acasă,

În trenul vieții care tot mereu aleargă,

î

Trec anii peste vreme

și vremea peste ani –

nici gândul nu mai poate

din urmă să-i ajungă,

la poarta neuitării

doar lava din vulcani

cu amintiri aprinse

încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine

în ritmul său banal,

secunde dilatate

duc ziua mai departe,

Zile ale unui final de Mai 2022 deosebit de plăcute, mângâiate de căldura anotimpurilor care se pregătesc să schimbe ștafeta și un început de Iunie 2022 care promite să ne răsfețe cu primele fructe și cu verdele generalizat. Din cireșe deja am gusta

Te-am văzut cum călătoreai în vise, 

sunt  clipe pe cerul nopții scrise,

Te zăresc iar sub trandafirul inflorit, 

apune Soarele într-un cald asfințit.

Vreau să strâng amintirile în versuri, 

adun în priviri ale iubirii înțelesuri, 

Credeam când zâmbeam că

In fața timpului suntem neputincioși, 

norii trec departe, sunt mai furioși,

Anotimpurile toate trec într-o goană, 

noaptea se odihnește sub o geană. 

Primăvara s-a cam grăbit să plece, 

ascult ale sufletului meu cântece,

Noaptea liniștită duios m-a învăl

Vei mai rămâne-n gândurile mele

chiar dacă astăzi ai decis să pleci,

în urma ta doar vechile poteci

vor mai păstra privirile-ți rebele.

Din umbrele-amintirilor lăsate

pe-o margine de drum fără hotar

voi înțelege umbletu-ți hoinar

spre zările ducând către p

Vântul în văzduhuri iar se agită, 

ciripiturile în iarba verde cântă ,

Privesc cerul intunecat în tăcere,

printre cărți mă privește o floare.

Pe cerul supărat norul se desface, 

un cel albastru mie mult îmi place,

Ploaia printre ramuri se stârnește,

Primăv

Se apropie vara cu a ei mare căldură, 

florile de piatra se întind pe bordură, 

Atentă ascult liniștea dintre frunze,

începe simfonia printre multe roze.

Printre ramuri trece vântul răzvrătit, 

de alte veri plecate mi-am amintit, 

Norii târăsc ale ploii m

E altă zi și nu mai sunt ca ieri –

mă-nalț cu orice clipă ce-mi aduce

o nouă vrajă ruptă din tăceri

ajunse azi în tainica-mi răscruce.

Nu vezi? - se schimbă ora din trecut

și plâng în noi regrete resorbite

în tristele-amintiri ce s-au pierdut

pe-apusuri re

Dorm trandafirii somnul liniștii, 

câinele mă așteaptă în fața cuștii,

Într-o după - amiază de primăvară, 

și - n liniștea grădinii vine altă vară.

Salcâmii sunt năpădiți de albine, 

când roiul mare de petale iar vine,

Adie în mine cântecele altei veri,

si

Vântul, rătăcit târziu pe deal,

mătura poteca-ntortochiată,

un amurg de toamnă ireal

dezlega enigma dintr-odată.

Din trecutul ce părea lăsat

la o margine de gând precară

ajungeau pe umbre de păcat

dorurile-n cântec de vioară.

Desfăcute-n ritm de triolet,

re

Gândul deseori noaptea multe îmi spune, 

Când stelele pe cer încep să se adune, 

La geamuri un mugure acum înfrunzește, 

Numai o stea pe cer mereu mă urmărește. 

Simt în sufletul meu numai o rece înfiorare,

Pâlpâie pe masa veche liniștită o lumânare,

În c

Licăriri de raze rătăcesc mai voioase, 

atinse de vânt frunzele zgomotoase

Nu vreau să mă desparte de copilărie,

peste cerul nopții stelele se împrăștie.

Și Luna scrie lumini pe frunzele verzi, 

câteodată ochii triști sunt umezi,

Privirea tăcută se streco

Era demult ... la început de vară –  

veneai târziu, cu-n tren necunoscut,

te așteptam, dar nu te-am revăzut,

vestitul tren nu mai oprea în gară,

se îndrepta către un alt ținut.

Ploua și noaptea se lăsa afară,

iar eu călcam peronul abătut,

din zări venea un

Cântă în grădină mereu o privighetoare, 

Atinsă de parfumul gingaș al unei flori, 

Gonesc din suflet deseori mai mulți nori, 

Florile sunt mângâiate de mândrul Soare. 

Vântul cântă încet iar la mai multe viori,

Pe masă așteptă multe flori și o scrisoare,

Langă o casă veche cu ferestre mici, 

se ascund în cuiburi multe rândunuci,

Soarele ne veghează într-o primăvară, 

și  verdele din grădină ne cheamă afară. 

Se lasă iar amurgul peste parcul verde, 

un chiot vesel de copii din parc se aude, 

În slovă și în

Umbrele nopții s-au întins iar pe Pământ, 

Adun mai multe amintiri într-un gând, 

În sufletul meu infloresc mulți trandafiri, 

Multe flori au rămas acolo printre amintiri. 

Stelele pe cerul nopții frumos strălucesc, 

Luminată de razele Lunii mă  trezesc,

Primavara înfrunzește frumos sufletul 

la fereastră călătorește acum vântul,

Prin vămile cerului se ascund stelele,

roi de fluturi colorați mângâie florile.

Stă vântul printre stelele primăverii, 

o lampă luminează gândurile privirii,

Pe frunzele primăver

Calatorește în sufletul meu vântul, 

s-a încărcat de multe flori Pământul,

Strânge în tolba lui mai multe amintiri,

când strălucește un zâmbet în priviri.

Aud acum al vântului liniștită chemare,

se leagănă toate ramurile peste zare.

Un drumeț mai trist îm