E soare! ... E soare! ... E soare! ...
Și-ți scriu din seninul înalt.
Iluzie-ți sunt ... Sunt Vis ... Inspirare ...
Tu-mi ești expirarea de psalt.
Înaltul senin îmi este veșmântul,
Pe el sunt o stea într-un haos.
Tu umple-mi cu cântu-ți mormântul,
Să-mi
N-a fost, desigur, pură întâmplare
că ai venit atunci la început de mai –
în ochi aveai doar semne de-ntrebare,
din vorbele-ți rostite se năștea un rai.
Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută
curgând spre mine-n valuri, ca un vis,
cădeam vrăjit sub arcul de volut
Anii mei in clepsidră liniștiți de joacă
Un gând obosit nu mai vrea să tacă,
Eu călătoresc iar prin sufletul tăcut,
Multe lacrimi adunate in ani am avut.
Chiar dacă și anii pleacă în eternitate
Gândul mai obosit vine să mă caute,
Dar eu mai hoinăreș
Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
și ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în
Cred în viață numai în prietenul adevărat,
Care niciodată nu are sufletul întunecat,
Și care îmi dăruiește mereu multă lumină,
La tristeți, bucurii cu credință se închină.
Cred in viața simplă fără multe margele,
Care are gândurile sărace și poate go
Mă rog mereu să fie pace in lume,
Să uităm toți de al armelor nume,
Liniștea sfântă să fie pe pământ,
Numai glasul cântecului să-l ascult.
In Primul Război bunicul s fost rănit,
După ce a plecat bunica iar s suferit,
Și niciodată ea de ceva nu s-a pl
Mă rog mereu să fie pace in lume,
Să uităm toți de al armelor nume,
Liniștea sfântă să fie pe pământ,
Numai glasul cântecului să-l ascult.
In Primul Război bunicul s fost rănit,
După ce a plecat bunica iar s suferit,
Și niciodată ea de ceva nu s-a pl
Mă rog mereu să fie pace in lume,
Să uităm toți de al armelor nume,
Liniștea sfântă să fie pe pământ,
Numai glasul cântecului să-l ascult.
In Primul Război bunicul s fost rănit,
După ce a plecat bunica iar s suferit,
Și niciodată ea de ceva nu s-a pl
Dispare dintr-odată clipa în trecut,
dar amintirea sa în urmă mai rămâne
pe un tipar mental, total necunoscut,
croit, cândva, la margine de ficțiune.
Ce-aduce clipa dispărută peste timp,
la tragicul tipar rămasă racordată…?
Știu poate zeii de pe miticul
Te agăți ca o liană și te împletești de mine,
Strâns, cu patimă bolnavă, - să mă scutur tot îmi vine -
Iar cu ghearele-ți crescute din senin și nefiresc,
Îmi străpungi iar exizstența…du-te, nu te mai doresc.
Îmi atârni ca mâna dreaptă, și-aș fugi ca o n
Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.
Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
să regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin
Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,
precum o lumânare lacrima o topește,
Nu mă opresc din drumul meu niciodată,
pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.
Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor,
așa mă simt în al cântecului tainic dor,
Șterg, des
Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,
precum o lumânare lacrima o topește,
Nu mă opresc din drumul meu niciodată,
pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.
Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor,
așa mă simt în al cântecului tainic dor,
Șterg, des
Sunt un fulg care iarna mai rătăcește,
precum o lumânare lacrima o topește,
Nu mă opresc din drumul meu niciodată,
pe aripi mari de vis sunt de viață purtată.
Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor,
așa mă simt în al cântecului tainic dor,
Șterg, des
Marea agitată lângă stâncă
strânge amintirile sub mal,
numai dorul rătăcește încă
agățat de creasta unui val.
A plecat vaporul neuitării
fără nici-un pasager la bord,
au rămas pe umbra înserării
gândurile toate-n dezacord.
Că ai fi urcat și tu pe punte
sau
Venea dinspre sat miros de tămâie
în straie de cântec plecat din altar,
trecea peste râu, la mal să se suie
pe scripca purtată d-un vechi lăutar.
Arcușul trezit din beția străbună
se-ntinse de-a latul pe strunele reci,
o, biet lăutar, cu arcușul în mână,
pu
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie –
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apăr
Zile ale unui final de Ianuarie 2023 petrecute cu nedumerirea privind temperaturile atât de prietenoase, de îngăduitoa
De câte ori deschid o carte sunt mai fericită,
și mai am multe gânduri care vin iar in vizită,
Din cuvinte culeg ceva care sufleul îl bucură,
chiar dacă de emoții câteodată mai tremură.
Foarte des merg in librărie să mai vad ce este,
și uit să merg ac
Se-așază pe casă zăpezile reci…,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc –
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!