Iubito
numai tu știi
cum
se dezbracă
oglinda
lacrimă
după
lacrimă
Costel Zăgan, POEME INFRACŢIONALE, 1995
poezie (730)
Pornește absența spre noi
demarează în trombă singurătatea
marea singurătate
zeroul absolut
așteptată de toți
hulită cu harfa și flautul fermecat
suflet somnambul cărat cu trenul de marfă al disperării
totuși cureaua de transmisie a divinității
pe la hopu
Nasc și la Moldova dascăli zău
am văzut măcar unul înconjurat
precum Socrate de invidia
celor șapte minuni ale lumii moderne
admiră și taci mi s-a spus
prostia are cuvântul la orice oră
din zi și din noapte prin urmare nu pot
îmi iau steaua de coadă și-o a
Un final de Martie 2024 însorit și cu întregul vegetal în exuberanță și un debut de Aprilie 2024 aflat pe același trend cres
În ultimul timp
mormăiesc tot mai nemulțumit
silabele tăcerii
de pildă
de ce mi-a întârziat nepermis de mult
paradisul pierdut în Zona Vrancea
a autobiografiei mele lirice
de ce dragostea-i un pariu
ce se reportează numai pentru partea adversă
de ce
Copii bau-bau a fost mutat disciplinar în cer
așa că între două povești pământul vă stă la dispoziție
visați și pășiți apăsat cu ambele aripi
să nu rămână niciun spațiu gol între două vise
oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o l
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubirile trădate vin pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi readucă vechile
O poezie ca un fluviu învolburat de gingașe bulboane
cu valuri înspăimântătoare de tăcere
cu firmament unde faci nudism în fiecare poezie
prăjindu-te la stele negru ocazional
scoțând din minți simultan dragostea și moartea
hai că ți-am făcut-o și de data
PLECARE IMINENTĂ, Poem expresionist-oniric de Corneliu Neagu
.
O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încur
Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.
.
Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
să regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin
Destine sfărmate-n bucăți
roșul pur sau impur
niște absurdități
murdărite de sânge nevinovat
libertate egalitate fraternitate
îngerii sau dracii conduc lumea
Doamne vine primăvara degeaba
ce roșie-i iarba
și
ce verde era odată
Costel Zăgan, FLORI(I)LE POEZIEI
De la nimic la gigant
Costel Zăgan, Universuri paralele
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând –
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
Domnule Emil Cioran
prietene al singurătății mele
îndoială cu chip de golan
cuvintele-s tot mai grele
Prietene al singurătății mele
simt ca și tine libertatea
știu că uneori e pusă pe rele
neștiind care-i jumătatea
Simt ca și tine libertatea
îndoială cu chip
O lună Februarie 2024 deosebit de îngăduitoare în ceea ce privesc gradele din termometre, remarcată și de către meteorol
Un copil trezește zorii
un copil adoarme luna
ziua-mi iese prin toți porii
veacu-și acordează struna
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
la Dragobete
doar femei de zăpadă
în vis de gheață
Costel Zăgan
cu fața
spre Dumnezeu
nu
pierzi
nimic
Costel Zăgan
Am toamna-n buzunare
îi duc frunzele pe limbă
scriu poeme dac-o doare
în tăcere cine-o schimbă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.
.
Și cugetu-mi devine tot mai greu,
sub umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
.
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 76
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 58
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 77
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 64
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!