Frunza ruginită încet de pe ram cade, 

ascult ale toamnei frumoase balade, 

Sub harfa ramurilor vântul aleagă, 

vrea toate urmele verii să le șteargă.

Iubesc mult toamnă cu ele ei culori, 

chiar dacă lipsesc de grădină flori,

Pășesc liniștită pe covorul d

Nu știu niciodată când este mai târziu, 

în cartea sufletului multe gânduri scriu,

Privirile călătoresc liniștite acum în zare,

totul este trist și lipsit de orice culoare.

Nu știu niciodată când este mai devreme, 

gutuile în curte încep toate să mă chem

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,

lângă poarta sorții, mă recheamă iar,

să privesc prin vreme trupul Afroditei,

ridicat din valuri de un zvon bizar…

Se întinde zvonul dincolo de zare

peste amintirea unui vis pierdut,

iar în crucea nopții chipul tău ap

Toamna s-a oprit la geamul meu, 

îmi colorează toate privirile mereu,

Vântul zburdă, în grădină iar  cântă,

cu frunzele colorate mă înveșmântă.

Ne colorează atingerea unei adieri,

călătorește în suflet toamna de ieri,

Culegem ultimele petale de lumină, 

la

Crizantemele triste mă veghează, 

toamna în grădină mereu pictează,

Stelele nopții au umplut tot cerul

frunzele vesele își iau toate zborul.

Crizantemele triste mă veghează, 

deseori citesc noaptea, sunt trează,

Ascult al toamnei frumoase simfonii

aleile d

Din umbrele serii lăsate domol,

pe geana apusului scurs peste deal,

venea rătăcind, nevăzut, un bemol

pe aripi de vis, prin decorul astral.

Trecea peste văi, căutând un diez,

zgornit de un fa, devenit arțăgos,

pe-o știmă uitată de dans irlandez,

cu volta o

Stelele cerului dispar, sunt toate stinse, 

în sufletul meu trăiesc, sunt iar aprinse,

Privesc cerul toamnei târziu în noapte,

un gând călătorește liniștit mai departe.

Altă toamnă cu frunze mă înconjoară, 

este mai frig, nu pot să mai stau afară,

Călător

E toamnă în privirile și gândurile mele, 

vara și-a pierdut pe drum toate urmele,

Călătoresc liniștită pe drumul timpului,

ascund în sufletul meu amintirea visului.

E toamnă în toate umbrele și visele nopții,

se agită iar mai tare vântul în fața porții,

G

Zăream în rama de oglindă

cum clipele ajung dansând

cu amintiri să mă cuprindă

când orele se scurg pe rând.

Bătea şi ceasul de pe masă

un ritm perfect, ameţitor,

pe gândurile stând să ţeasă

poveşti nespuse de amor.

Dar vraja clipelor senine

deodată se rupea

Două suflete călătoresc într-o noapte,

atinși bine de ale stelelor calde șoapte,

Ascultăm acum cântecul frumos al vieții,

au plecat tot mai departe anii tinereții.

Două suflete fericite pe aripa unui vis, 

mulți ani peste noi amândoi au mai nins,

Când am

Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.

A ruginit frunza din vii
Şi rândunelele-au plecat,
Pusti

Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenti

Se risipește altă zi caldă de vară, 

îmi place mult să călătoresc la țară,

Pe drumul stelelor visezi lângă mine,

grădina începe să schimbe alte haine.

Parfumul florilor pleacă într-o veșnicie, 

este mai frumoasă a toamne melodie,

Călătoresc deseori iar pr

Se duse viața ca un vis de noapte

rătăcitor pe geana gândului târziu,

privind-napoi parcă deschid o carte

lăsată pe un raft străin, fără să știu.

Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,

eternă, distructivă, fără de sfârșit,

ne-a copleșit cu vălurile ceții

întinse

Un gând în noapte încet mai suspină, 

stelele cerului sunt pline de lumină,

O amintire plecată din suflet reînvie, 

grădina cerului senin este atât de vie.

Mă însoțești în viață pe același drum, 

clipele toate sun făcute de timp scrum, 

Închid ochii și mă

De-aș mai putea să readuc,

cu umbrele ce vin din față,

refrenele din glas de cuc

pe iarba aspră din fâneață,

ori în izvoare dor să pun

să nu-și mai uite apa care

sub creanga sfântă de alun

adună semne de-ntrebare,

sau într-o margine de gând

să mai as

Ascult graiul verii noastre mai liniștit, 

în suflet un gând plecat iar a revenit,

Când tremură stelele pe cerul senin,

am gândul de toate verile noastre plin.

Pe cărarea înstelată suie încet Luna, 

trandafirul nostru și - a colorat cununa, 

Un gân

Călătoresc liniștită pe drumul timpului, 

pastrez în suflet o amintire în casa visului,

Zâmbesc, mă mângâie o rază de Soare,

au inflorit iar gândurile pe aceeași cărare.

Iubesc la om numai faptele, nu cuvintele, 

adun în versuri amintirile toate și stele