Blog

Mă doare umbra ce mă ține

când vreau din nou să mă înalț,  

cu gând smerit, în zări senine,

pe geana cerului de smalț.

Nu cred în prevestiri citate,

cu glas abrupt, de careva,

nici în păreri de rău strigate  

în cântecul de cucuvea.

Am doar o simplă prevest

Pe mal de râu mestecenii plângeau,

stând aplecați spre apa-nvolburată,

iar frunzele șoptind îmi aminteau

că ne-am iubit la umbra lor odată.

Și azi mai stau pe malul povârnit

sub crengile cu frunze dantelate,

dar soarele, mergând spre asfințit,

mi-aduce-n gâ

Pădurea cu stejarii seculari

adună sfinte taine peste vreme,

prin inima bătrânilor stejari

curg fermecate râuri cu poeme.

Eu le ascult din nevăzutul rai

ce dăinuie sub bolta siderală,

în falnica pădure să tot stai –

măreață și eternă catedrală !

Po

La marginea nopții întârzie somnul

în gândul rămas lângă ușă stingher

pe franje de karma ce umplu ecranul

cu doruri căzute de-a valma din cer.

Le văd la fereastră venind încărcate

cu dulci amintiri regăsite-n trecut,

ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,

s

E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește,

Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește...

Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare,

Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă doare.

Îmi feresc privirea fadă, nu mă plâng ca o copilă,

Deși

Zilele și nopțile trec, amintirile îmbătrânesc, 

printre rânduri scrise la tine mă gândesc

Călătoresc noaptea printre multe cuvinte

am adunat multe gânduri frumoase în minte.

Nu ești lângă mine când este afară furtună

acum pe cerul nopții norii repede se

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,

trona pe culmei, deasupra, Santa Cruz

şi-n urma noastră rămânea difuz

oraşul vast, cupr

Rămân de strajă tinereții mele,

tot mai puțină pe acest pământ,

în slove scrise mă inspir din stele,

sunt ziditor de pace prin cuvânt.

Am fost mereu același, dar și altul,

un biet copac cu frunzele spre cer,

privind trăirea vieții din înaltul

tăcerilor nă

Păstrez în inimă de mulți ani un vis, 

de iubirea noastră a fost odată scris, 

Mă atinge printre flori numai vântul, 

călătorește în timpul plecat gândul.

Privirea ta este o caldă mângâiere, 

într-o noapte plină de multă tăcere,

Pe ziduri albe ramurile se

Noaptea înflorește frumos la ferestră, 

cerul coboară iar liniștit într-o glastră,

Ploaia peste grădină este o comoară, 

vântul printre ramuri acum se înfășoară.

O floarea mai plăpândă răsare în grădină,

mai mulți boboci se adună pe tulpină,

Luna pe cerul

Arinii Dornei, peste ani,

cu amintirile la poartă,

așază dorul sub castani

să cânte pe viola spartă

un cântec fără început,

venit cu umbrele opace,

cândva lăsate în trecut

pe buza zilelor gonace,

cu brumele căzute jos

în nopțile cu lună plină

și ore care vin p

Simfinia trandafirilor mă înfioară, 

 în jurul meu mulți fluturi zbiară

Printre gânduri. vise facem popas 

ticăie liniștit printre flori un ceas

Eu zâmbesc când Soarele răsare, 

Un fir de praf de pe mână dispare, 

Și liliacul nostru frumos zâmbește, 

 cu n

Simt orele barbare cum adună

păreri de rău din clipe trecătoare,

pe sufletu-mi cernit să le depună

când visurile vin din depărtare,

iar gândurile strânse laolaltă,

la porți întredeshise de uitare,              

în horle-amintirilor tresaltă

nainte de-a plec

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut

cu amintiri se umple dintr-odată,

din tot ce-a fost, din câte am avut,

în visul meu se-adună și fac roată.

Se-nvârte roata-n miticul decor,

mai necuprins decât cuprinde zarea,

un val de amintiri, năucitor,

inundă cu imagin

In jurul meu este mai multă tăcere, 

simt a vântului obosit caldă adiere,

Și noi suntem pe Pământ o boare,

mă  mângâie iar minunatul Soare.

Dorul din suflet câteodată mă apasă,

din vreme în vreme mă gândesc acasă,

În trenul vieții care tot mereu aleargă,

î