Din umbrele serii lăsate domol,

pe geana apusului scurs peste deal,

venea rătăcind, nevăzut, un bemol

pe aripi de vis, prin decorul astral.

Trecea peste văi, căutând un diez,

zgornit de un fa, devenit arțăgos,

pe-o știmă uitată de dans irlandez,

cu volta o

Stelele cerului dispar, sunt toate stinse, 

în sufletul meu trăiesc, sunt iar aprinse,

Privesc cerul toamnei târziu în noapte,

un gând călătorește liniștit mai departe.

Altă toamnă cu frunze mă înconjoară, 

este mai frig, nu pot să mai stau afară,

Călător

E toamnă în privirile și gândurile mele, 

vara și-a pierdut pe drum toate urmele,

Călătoresc liniștită pe drumul timpului,

ascund în sufletul meu amintirea visului.

E toamnă în toate umbrele și visele nopții,

se agită iar mai tare vântul în fața porții,

G

Zăream în rama de oglindă

cum clipele ajung dansând

cu amintiri să mă cuprindă

când orele se scurg pe rând.

Bătea şi ceasul de pe masă

un ritm perfect, ameţitor,

pe gândurile stând să ţeasă

poveşti nespuse de amor.

Dar vraja clipelor senine

deodată se rupea

Două suflete călătoresc într-o noapte,

atinși bine de ale stelelor calde șoapte,

Ascultăm acum cântecul frumos al vieții,

au plecat tot mai departe anii tinereții.

Două suflete fericite pe aripa unui vis, 

mulți ani peste noi amândoi au mai nins,

Când am

Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.

A ruginit frunza din vii
Şi rândunelele-au plecat,
Pusti

Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenti

Se risipește altă zi caldă de vară, 

îmi place mult să călătoresc la țară,

Pe drumul stelelor visezi lângă mine,

grădina începe să schimbe alte haine.

Parfumul florilor pleacă într-o veșnicie, 

este mai frumoasă a toamne melodie,

Călătoresc deseori iar pr

Se duse viața ca un vis de noapte

rătăcitor pe geana gândului târziu,

privind-napoi parcă deschid o carte

lăsată pe un raft străin, fără să știu.

Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,

eternă, distructivă, fără de sfârșit,

ne-a copleșit cu vălurile ceții

întinse

Un gând în noapte încet mai suspină, 

stelele cerului sunt pline de lumină,

O amintire plecată din suflet reînvie, 

grădina cerului senin este atât de vie.

Mă însoțești în viață pe același drum, 

clipele toate sun făcute de timp scrum, 

Închid ochii și mă

De-aș mai putea să readuc,

cu umbrele ce vin din față,

refrenele din glas de cuc

pe iarba aspră din fâneață,

ori în izvoare dor să pun

să nu-și mai uite apa care

sub creanga sfântă de alun

adună semne de-ntrebare,

sau într-o margine de gând

să mai as

Ascult graiul verii noastre mai liniștit, 

în suflet un gând plecat iar a revenit,

Când tremură stelele pe cerul senin,

am gândul de toate verile noastre plin.

Pe cărarea înstelată suie încet Luna, 

trandafirul nostru și - a colorat cununa, 

Un gân

Călătoresc liniștită pe drumul timpului, 

pastrez în suflet o amintire în casa visului,

Zâmbesc, mă mângâie o rază de Soare,

au inflorit iar gândurile pe aceeași cărare.

Iubesc la om numai faptele, nu cuvintele, 

adun în versuri amintirile toate și stele

Stau cărțile strâmbe pe raftul de sus

privind prin fereastra cu geamuri ovale  

cum soarele trece din nou spre apus

cu razele-n ziduri ca niște pumnale.

Rămâne o clipă de strajă pe deal,

ascultă fanfara din vechea cazarmă,

soldații repetă un marș triumfal

Labirintul urban

Sintagma perenă la eul profan,

Nerostit, încifrat,

Păsări orbite în trupu-i se zbat,

Iubiri reflectate în fântâni de opal,

Vitrine ce-atacă privirea mortal,

Femei ce îţi schimbă sensul de mers.

Timp histrionic activat în regres,

Clonări de

Ne odihnim sub umbra nopții somnoroasă, 

au inflorit toți trandafirii roșii lângă casă,

Într-o noapte senină plină de mulți luceferi,

se aud bine triluri frumose de privighetori.

Pe cerul senin stoluri  de stele căzătoare,

plutești acum liniștită Luna ma

Când mi-ai smuls brutal din aripi, ultimile două pene,
Jubilai de străduință, îți dansa triumfu-n vene.
Le-ai dat foc să te asiguri că regenerarea este
O himeră desuetă, inepție de poveste.

Nu am plâns, nu plâng nici pierderi, și nici visuri mutilate,
M

Tinereţe condamnată să asiste

La execuţia libertăţii, la decapitări de conştiinţe,

Călăul roşu s-a dus de mult în peştera veacului

Să-şi numere stalactitele din care

Încă picură suferinţă.

Tinereţe condamnată să înveţe reguli de supravieţuire,

De deghiz

Priporul rămânea în urma noastră,

pădurea de stejari se ridica pe deal,

iar vântul aduna frunzişu-n creastă

cu melodii scăpate seara din caval.

Poteca strâmtă se-afunda deodată

în umbrele rămase-acolo peste veac

cu întâmplări de povestit în vatră

când vânt