17. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
privirea ei (cybersonet CCXXVI)
privirea ta mă prinde în văl de lumină
oglindind dorințe ce tac nevorbite
buzele roșii ce-n tăcere se scriu îndelung dorite
se-ntind spre mine cu gânduri de vină
un zâmbet îmi adâncește fiorul în suite
în umbre ochii tăi plutesc mă alină
într-o strângere blândă ce-n trupul meu se termină
pășind iubirea ta trece de doruri pure urzite
mângâierea tăcută adânc îmi pătrunde
privind și simțind fără cuvinte mă dezmierd
dorul se naște și totuși nu se sfârșește
tu ești focul ce în suflet mă aprinde
într-o tăcere arzătoare mă pierd
și fiecare clipă doar pentru noi se naşte
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii