RECUNOŞTIINŢĂ
(soţiei mele )
Iubita mea cu tâmplele cărunte,
Te mai iubesc şi-acum, ca la început,
Deşi atâtea toamne au trecut,
Eşti încă tot frumoasă şi gura ţi-e fierbinte!
Tu ai ştiut ca din puţinul pâinii,
Să-ndestulezi pe vârstnici şi copii
Şi nu te-ai plâns că orele-ş târzii
Când privegheai, până s-au stins bătrânii…
Copiilor le-ai fost şi pildă şi îndemn,
Să ştie cum să meargă pe cărare,
Să dea din prea-puţin şi celui care n-are,
Căci doar aşa prin viaţă, se poate trece, demn!
Iar astăzi când sunt mari şi-avem nepoţi,
Te bucuri când se-adună peste vară,
Iţi spui, “ce bine, că-s cu mine iară”
Şi ai o lacrimă în gene, pentru toţi…
Aşa că pentru toate, adorata mea,
Trudita-ţi mână s-o sărut, mă lasă,
Îţi mulţumesc, c-ai vrut să-mi fii mireasă
Şi pentru tot ce-nsemni, în viaţa mea!
-->
Comentarii
Domnule Mircea, mulţumesc pentru urare dar....greu, foarte greu!
Mulţumesc, onorat de comentariu, doamnă Patricia!
Să i-o spuneți și la împlinirea vîrstei de 100 de ani!
Vă mulţumesc distinsă doamnă Victoria, pentru delicatul dv. mesaj!
Emotionata dedicatie!
felicitari!
ani multi alaturi de cea draga..
succes si impliniri!