Se plimbă-amurgul...

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

 

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât, zâmbind incidental.

 

Încerc să aflu iute-un antidot,

Mă arde-otrava îmbibată-n sânge.

De-ar exista un umăr să pot plânge,

Ar fi al unui ultim sacerdot.

 

Mă descompun în pulberi de tăceri.

Cuvintele-mi sunt pietre răstignite –

Osânda unor clipe ațipite

Pe drumu-nchis al fostei primăveri...

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Adrian Scriminț, mă bucur că ai rezonat cu poezia mea, pe ploaie sau pe soare! :-) Cu prietenie,

  • Ne contopim cu peregrinarea vieții, ne contopim cu Universul, cu ipostazele lor bune sau grele, lăsându-ne în voia sorții. Finalul contra apoteotic, cufundarea în sosul coroziv al delăsării. Foarte mișcătoare versuri, care te îndeamnă la nostalgie. Parcă coincid cu ploaia măruntă de afară...Smile.gif

  • Vă mulțumesc din suflet, dragi prieteni, pentru popasul asupra versurilor mele, pentru cuvintele și/sau semnele de apreciere, pentru că îmi sunteți alături! Cu mult drag, vă îmbrățișez!

  • Bine scris!

    Imi place!

  • În poemele tale, versurile valsează grațios, cu piruete de metafore încântătoare! Admirație!1939501454?profile=original

  • Mulțumesc mult, doamna Rusu! Cu drag,

  • Admirație!Am poposit cu drag!
Acest răspuns a fost șters.
-->