Speranţa de fericire e un ţel firesc
Iubirea mult visată naşte adânci fiori,
E ca nectarul colectat din flori,
Dulce ca strugurii bine striviţi în teasc.
Din când în când ne mai certăm
Şi ce frumoasă-i clipa împăcării!
Lăsăm fostele neînţelegeri pradă uitării
E scurtă viaţa, prin iubire ne purificăm.
Drumul spre fericire e ca o grădină
Plină de roşii trandafiri dar şi de spini
Te înţeapă uneori , plângi şi suspini
Iubita cu- al ei sărut durerea ţi-o alină.
Dragostea ce-o simţim e raiul pe pământ
Ne duce pe înalte culmi, ne dă speranţă,
Prin ea ne reîntoarcem iar la viaţă
E-un sentiment extrem de delicat şi sfânt...
-->
Comentarii
Mulțumesc Mihaela pentru lectură ! Mă bucur că ești fericită !
Fericita sunt si iubesc profund,
a mea viata o darui,celui cel iubesc...
Superb poem Dan.Felicitari!
Cu drag,Mihaela!