De undeva de departe îndrăznesc să privesc,
Luna ce-şi coboară asupra mea lumina şi mă gândesc
Ca am în suflet un dor, ce-ntodeauna se-ndreaptă
Uşor către tine şi urcă uşor câte-o treaptă
Spre tine, să fiu mai aproape de tine iubirea mea.
Dar ştiu că pentru mine eşti doar o stea
Acolo sus pe cer şi nu reuşesc să te-ating,
Şi cât de mult mi-aş dori, între stele să te-ajung.
Şi totuşi, eşti tot aici pe acelaşi pământ,
Doar că nu vrei să recunoşti al meu cuvânt.
Tu ţi-ai găsit altă cale-n viaţă şi-ai plecat
Undeva departe, într-un loc îndepărtat.
Dar cum orice om are în sufletul său o speranţă,
Aşa şi eu sper că al meu dor va avea rezonanţă
Şi că va ajunge la tine şi-l vei simţi ca o adiere
Ce-ţi va atinge uşor trupul şi vei simţi plăcere.
Iar dacă nu se va-ntâmpla aşa, cum eu sper în suflet
Voi păstra amintirea ta şi nu voi scoate nici un sunet
Şi toate lacrimile şi suspinele am să le opresc,
Ca să pot uita cât de mult eu te iubesc.
Şi de va fi ca într-o zi tu s-ajungi să iubeşti
Să ai mare grijă cum şi unde ai să priveşti,
Şi din suflet, eu îţi doresc să ai parte de iubire,
De o viaţă frumoasă şi plină de fericire.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Multumesc frumos pentru lectura, Delia.
O poezie de dragoste scrisă cu multă sinceritate.
Multumesc frumos Maria ptr. apreciere, dar si pentru frumoasele versuri.
frumos, ma priveste mereu
printre colb de stele lucind
in cale-l zaresc si tot eu
purtata in vis, iubita fiind
ascuns, lasata prin flori
nunate desprinse ades
covor,
asternut curcubeu
pe brate scaldate de ploi
cazute saruturi pe noi
cu drag privind cum ne-mbraca
si stele, lasate sa cada
tot peste noi!
frumos ,frumos !
Multumesc frumos, pentru apreciere, si la fel iti doresc sui eu, Patricia.
Multumesc frumos, Dane.
Citit cu plăcere, felicitări !