Timpul fuge...

[Lenuş Lungu]

Simt….. pământul cum se învârteşte….mă ameţeşte… Mă uit la cerul albastru,ameţesc din senin, neputându-mă controla….cad în braţele necunoscutului şi privesc în sus, fară să am o ţintă, ca o pasare, ce priveşte în jos, spre sol, în timpul zborului, fără să privească fix un om.Sunt, uneori, atât de singură, cum e si luna fără stele şi soarele fără razele lui.Cred că ni se întâmplă să simţim cum pământul se învârteşte cu noi….dar să nu putem face nimic,nimic, doar să sperăm, că într-o zi, pământul se va linisti,iar noi nu vom mai fi ameţiţi! Timpul pe loc, numai un minut să stea, să rezolv multe probleme, să-mi revin din ameţeală, să nu mai fiu confuză…doar un minut. Ce timp necruţător şi dur, atat de crud,şi totuşi,dacă se opreşte pământul din ritualul său zilnic, dacă îmi face voia? Ce are să se întâmple? Uneori,mă tem de răspuns, alteori îmi doresc din toată inima să-l aflu, acum însă mă tem de el!

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos dl.Mircea.Sâc,nu îmi doresc.Cu stimă Lenuş

[Gordan Mircea]

....cad în braţele necunoscutului

ce ţi-ai putea dori mai mult. sâc!!!

cu drag

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]