o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cer

Văzut din spate, domnul Târtănel părea deosebit de impunător, pășind încrezător pe caldarâm cu brațele răsfirate. Câțiva pași să fi făcut și îl puteai observa și din față. Pieptul îi sfredelea provocator boarea anemică de aer, căci mergea contrar vân

De mine câteodată-mi este dor,

o, Doamne, ce bărbat eram odată!

Treceam și gardurile ei în zbor

de poarta rămânea nedescuiată.

Poate și azi aș face tot la fel,

dar am găsit acolo altă poartă,

nu din uluci, ci țepe din oțel,

cu vârfurile lor să ne despartă.

Printre castanele aleilor pustii,

simt numai atingerea liniștii.

În suflet ascuns un vis fugar,

care umblă mereu ca un hoinar.

Plâng frunzele în fapt de seară,

este mai întuneric și frig afară.

Rătăcim printre castanele căzute,

pe aleile reci și atât de tăc

       O piesă muzicală impresionistă nu comunică  fapte . Nu e vorba de o descriere realistă ci de culoare, mișcare, sugestie Este vorba de poeți, scriitori, pictori sau compozitori .Aproape toți au fost francezi.

         Poți obține un efect mai im

Prezentul tace ascuns după o mască,

Iar zâmbetul - șomerul fără vină

Oftează după o cină țărănească.

Cum dăruim azi inocenței lumină?

Cât ne-or invada incertitudini, boală?

De ce să credem că totul e o taină?

Trei întrebări ce n-au răspuns pe o coală

Mult

cad frunze bolnave de atâta toamnă
în zbor de fluturi orbi
se rotesc deasupra pădurii
doar cârduri de corbi
cărări neumbrite acum şerpuiesc
şi ciute se pierd în opalina ceaţă
din roua uscată stele se-adapă
înflorind dimineţii sărutul de gheaţă

cad f

în nori de agat,
copacii
încuibă întristarea./
o nouă ordine- în care
Cronos își
devorează copiii.
e oglindită-n
negre

tablouri.


câteva flori de magnolie
învăluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul…/
cârtița inf

Refrene din cântări de altădată       

revin din nou în parcul regăsit,      

decorul toamnei pare adormit

lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,

m-așez pe bancă și ascult tăcut

un vals care ajunge din trecut

pe lacrima ivită între pl

Este o seară de toamnă întârziată,

Întunericul printre ramuri se-arată.

Privesc dansul frunzelor colorate,

De vântul aspru departe împrăștiate.

Copacii mei triști sunt atât de goi,

Banca ne așteaptă pe amândoi.

Când umbra se ascunde sub gene,

Liniștită ascu

haiku

pe o petală
doi fluturi îmbrăţişaţi
acoperiţi de noapte
*
pescăruş în zbor
căutându-şi catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înfloreşte pe alei
albinele dorm

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,

simt clipele prin amintiri cum zboară

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

duc mai departe-a timpului povară.

Și nu mă plâng, și nu regret nimic,

las timpului destinul să mi-l treacă –   

din ieri, din azi, din m

Medicul de gardă fu chemat de către o asistentă care ținea în mână o coală de hârtie. Geta se strădui să distingă din mișcarea buzelor acesteia despre ce era vorba, dar femeia avea un fel ciudat de a frământa cuvintele, făcând dificilă perceperea lor

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprins

          Jocuri de cuvinte – metrou

          Geografie lingvistică

(Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 28, sub editarea lui Ion N. Oprea, Editura Armonii Culturale)

          (postarea precedentă)

          Metrou

          Moto: „Cam ză

Mă opresc la o margine de pădure,

să ascult cântecul izvorului

și murmurul vântului

ce se revasă

peste aerul înmiresmat

o noapte întunecată

cu stele ce s-au stins

mă simt pierdută în gânduri

și regăsită în umbre

în clipe de neuitat

trăite doar de noi

te simt a

micropoem(1)

înstelatul cer se stinge
în lumina dimineţii
de-atâta rouă
se-nchide -
zorind -
regina nopţii

micropoem(2)

curcubeu rănit de soare
răstignind ploaia
doar pendulul mai picură

micropoem(3)

mori de vânt
macină timpul lui Van
nemuritoare
floarea-soar