Blog

Octombrie pleacă  iar foarte supărat, 

vântul printre ramuri goale s-a încurcat,

Simt cum vremea trece atât de ușor,

știu bine că frunzele niciodată nu  mor.

Acum fac toamnei un frumos legământ 

să ascund printre frunze fiecare cuvânt,

Atinse de brumă și

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/11/01/pilastrii-creatiei-premiul-nobel-2022-despre-schengen-si-socrate-lebada-dormind-pe-lac/

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lu

Cimpoieșu, în toată neputința lui, își dezlipi fesele de pe scaun, se ridică puțintel, cât să nu-l deranjeze pe spectatorul din spatele lui, și atâta cât îi permiteau genunchii îndoiți întinse degetul și îl țintea în mai multe direcții pe Mihai Secu.

Aduce vântul frunze la fereastră,

nori negri se adună peste văi,

se ofilesc garoafele în glastră,

copacii plâng sub brume, tot mai goi,

și-atâtea amintiri revin spre seară,

pe când aprindem focul în salon,

se zbate vântul printre pomi afară,

motanu-şi toarc

Este un apus mai rece, lipsit de culoare, 

pe cerul întunecat un nor supărat apare,

Tremură toamna printre ramurile triste,

îmi plac ale vântului zgomotoase soliste.

Gonește sălbaticul vânt toate frunzele, 

îmi adun acum in sufletul meu visele,

Toamna cân

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală

cățărat pe vântul năpustit din munți,

te așezi pe scaun, cu motanu-n poală,

stând la gura sobei, torsul i-l asculți.

Și privești tăcută flacăra urcată  

printre lemne arse peste vechi tăciuni,

iar în hornul sobei parcă-

Liniștea sufletului meu călătorește, 

toamna la geamuri acum povestește, 

Sub ramurile goale anii mei pleacă, 

privesc, vantul printre ramuri se joacă.

Frunzele sunt toate pline de brume, 

strâng mai multe amintiri în albume,

Și vara veștejită rău mult se

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă.

Zăresc mugurii luminii

Ce-mbracă clipa solemnă

Și gândul fără opinii

Ce-mi face trupul de doamnă.

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă

Și eu? Cu puncte sau linii,

Poate acolade, demnă,

Storc il

Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate! –

privesc prin ceața vremii înapoi,

să-alung departe clipele ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine...

Mureau în toamnă zilele senine,

plecai târziu cu-n t

Jocuri de cuvinte – curcan

Geografie lingvistică

         Curcan

         Moto: „Biden a grațiat doi curcani.” (Din presă)

Preagustând noi din carnea-i și amintindu-mi de curtea părintească cu cârdul de păsări, am ajuns să scriem și despre curcan

              Geografie lingvistică

          Curcanul în curte, în fermă sau în (c)arte

          Moto: „Un curcan şi un purcel,/ Nu se-nţelegeau, de fel;/ De Crăciun s-au potolit,/ Împăcaţi de un... cuţit! (Sărbători miraculoase, de Eugen Ilişiu)

Am în sufletul meu o rază de Soare, 

toamna mă așteaptă pe altă cărare,

Mă uit la cer, cineva mă veghează,

închid ochii dar sunt mereu trează.

Fereastra vieții este deseori deschisă, 

candela credinței este mereu aprinsă,

În suflet iubirea curată este aca

Curgea apusu-n zarea clară,

o clipă-a stat în vârf de fag

ca un arcuș peste vioară

cu ultimele corzi drept prag.

Dar îl trăgea-napoi îndată

o mână de vrăjit scripcar

de tremura pădurea toată

sub geana cerului de jar.

Mai sus în deal, la cetățuie,

trei raze d

Ascult tăcerea nopții fără stele

din umbra neuitărilor târzii

ce-mi bântuie speranțele rebele

tot așteptând din depărtări să vii.

Pe liniștea întinsă ca o pată 

se prind în horă clipe de regret

venite-n pragul serii deodată

cu amintiri ținute în secret.

Se

Gândul mai repede s-a desfrunzit, 

frigul toamnei în casă m-a gonit,

Frunzele pe drumuri lungi se duc,

vântul este al toamnei un haiduc.

Afară toamna cântă și încet plânge, 

multe frunze în jurul casei strânge,

Se legănă bine vântul într-un dans,

este tare

Ușoare urme din ființa mea,

Blocate în imperfectul – zâmbeam,

Au remodelat un el și o ea

Lângă mușcatele triste din geam.

Lumini și umbre fără de belea

Se-mbracă cu-amintirea ce-o aveam.

Ușoare urme din ființa mea

Blocate în imperfectul – zâmbeam

Ar creio

Jocuri de cuvinte - păun

Geografie lingvistică

          Păunul

          Moto: „Ofer luceafărul şi luna/ Şi mai ofer vreo şapte stele,/ Dar nu mai face pe nebuna/ Că şi aşa nu-s ale mele!... (Ofertă, de Constantin Păun, 2019)

Am citit o propozi

  Îl mai vedeau pe urmă cum se pornea din loc cu pași isterici, schimbându-și brusc și fără vreo coordonare direcțiile. Își trântea din nou pălmoacele în creștetul capului, cu o așa putere, de risca să se autoaccidenteze. Încetul cu încetul, întuneri

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,  

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri  

de jurăminte false, pe la răscruci rămase  

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva anume,  

pe-o margine de doruri, fără a şti precis

Orașele se pregătesc de... beznă?!

Trișori, neaveniți se-ncurcă-n idei

Ornate cu minciuni până la greznă.

Acum, pe colțul umbros al agendei,

Mărșăluiește clipa în schimbare

Neputincioasă sau puțin fragilă.

Ăst veac cultivă rugină se pare

Într-u