Blog

Nu vreau ca gândul să îmi zboare
peste hotar de nepătruns
și nici să stea în așteptare,
mocnind în foc de nepătruns.
Nu vreau ca gândul să se-mbete
dând de parfumul florilor
si nici vreo horă să-mi repete
pe pajiște, lângă izvor.
Nu vreau ca gândul s

Poate li s-a întâmplat multora să viseze că cineva din apropiere urma să moară și, în acel vis, numărau cu înfrigurare secundele în scădere până la clipa morții căreia îi vor fi fost martori, dar se trezeau brusc din somn, trăind o spaimă rece. Poate

Cineva comparase poezia inimii cu o femeie grațioasă

era de fapt o forțare a metaforei

prin sobrietatea solemnă și persusivă a cuvântului

pentru că nicio poezie nu pornește din inimă

și nu se aseamănă cu nimic cunoscut

o tornadă nu se formează niciodată î

În turul doi,

 După cum ați aflat,

Vom avea de votat

Un hoț prezumat,

Sau un prost garantat!

MdR

Te pătrund
cu fiecare vers
în pat,
noapte
nesfârşită d-amor,
subtil,
tu pe...
eu pe gândul tău,
gemând
în patimă.

Zboară a toamnei risipă de culoare,

Uscată-i frunza nucului bătrân,

Bradul verde este acum stăpân,

Se-ncarcă sufletul de splendoare.

În urma miresmelor multe rămân,

Toamna se pregătește de culcare,

Se-ascunde soarele în fâșii de zare,

Vântul este peste gră

Pătrund în memoria timpului

un joc limpede şi misterios

zăresc o lacrimă

pe care vântul o desprinde,

gonind-o mai departe...

clipa vibrează miraculoasă

în ceas de împlinire

o forţă nebănuită

inima-mi cuprinde

o lăcrămioară,

sub tainica ei rouă

aprinde o scânte

Crede
în ea,
rătăcită-n noi,
o muşcăm călător
şi-apoi o pierdem
în ceaţa de ozon,
fericirea,
doar ea,
te vindecă de iubire,
prin iubire,
cu apă vie.

Din cătunele răzlețe unde-și caină sărăcia
Suflete îngemănate cu uitarea, veșnicia,
Astăzi ies pe ulicioare cu speranțele trezite,
Să voteze mitomanii, inimi reci și putrezite.

Unu, doi, trei, co(r)n....
pentru tine,
din mine,
din noi,
inima ochilor tăi,
vibraţia săgeţilor care lovesc
gândurile
umplute cu prea multă,
dor arabesc,
trecut, prezent,
unul agăţat în viitor,
căutat o viaţă,
rămas în noi,
atât de viu,
intens,
lega

       Jocuri de cuvinte – limbă

       Geografie lingvistică

(Vezi și la: https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/11/jocuri-de-cuvinte-limba.html)

       (postarea precedentă)

       Limbă

       Moto: „Limba este o formă de gândire umană, posedân

Pe terasă  un cântec se aude,

Razele soarelui atât de plăpânde,

Chemările mării sunt mai vocale,

Ploaia lovește în multe rafale,

Neguri se – neacă în mare,

A mai rămas pe masă o floare.

Și-n asfințitul rece de umbră ,

Muzica flașnetei se alătură,

În ochii lu

Frappe din sfert de bucurie

şi dulceaţă,

desenate idei,

revelaţie,

cu graţie plutesc

printre nodul privirilor ascunse-n

în calmul luminilor,

degage,

dorinţe dospite-n cuvinte dezlipite

din dansul mângâiat cu suspine,

pe farfuria umbrelor se adăpostesc,

plie, pl

Gem pădurile de dor,

Când frunzișu-n zarafir,

Pleacă-n foșnet, plutitor,

Peste sol ca musafir.

Și mă-ntreb de ce mă dor

Toți ciulinii smulși de vânt,

Ierburi, volbure, mohor,

Suspinând peste pământ.

Și mă doare-n orice an,

Când o toamnă în rugini,

Mă stropește

Am auzit și se-aude pământule
românesc despre voi românii buni și răi
deștepți și proști frumoși și urâți
sănătoși și bolnavi normali anormali
aerieni bizari în ciorba și friptura
voastră proprie de-a fi din oala de
mâncare și tigaia rupte din fierto

În ceai mi-am pus aseară o lingură de fericire.
Văzut-am cerul care se îmbrăca în smoală
și luna ce scria pe-a nopții coală
cu un stilou de pace și-mplinire.
Sorbit-am ceaiul rar, ca să-i simt gustul.
Mi-am amintit durerile uitate
ce-s oblojite-n colțuri d

O sutǎ de ani de teatru românesc, nouǎ ediṭii ṣi multe aplauze - Ȋntâlnirile Internaṭionale de la Cluj, 2019

Clujul, capitala neoficialǎ a Ardealului, a deschis / rǎsfoit alte pagini de istorie, istorie teatralǎ de aceastǎ datǎ, prin cea de-a IX-

Frumusețea ta este ca o metaforă în poezie
adaugi ideii de frumusete o nuanta dumnezeiască
noi, oamenii, credem că îngerii și femeile sunt standardul suprem al frumuseții
metafore ale lui Dumnezeu
da, ce poate fi mai frumos decât forma divină a glezn