Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Și îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbușind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită și slăbită…
Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu f
De multe ori băteam la ușile-ncuiate
și așteptăm răspuns după răspuns.
Nu se-auzea vreun zgomot, cuvinte și nici șoapte,
căci cei de-acolo-n taină se prefăceau că nu-s.
De multe ori lumina din ochii celor care
mi se păreau că sunt amabili, buni, cota
| De ceva vreme-ncoa s-a tot considerat |
| spre-o viață morală să-ndrumi c-ar merita, |
| totuși mă-ntreb, la om, nu-i astfel delicat |
| morala-ntregii vieți s-o faci și a-i conta? |
Se plimbă cărțile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult povești din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.
Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetul îmi par
| Când la vreunul, azi, admiri idiot |
| în atâtea limbi, de sus, cum tace, |
| că-i prea filozof sau mut poliglot |
| diferențe mari chiar nu poți face. |
pe drumurile sufletului
călătorește un vis.
când și când
apare o floare de brumă.
vântul aleagă nicăieri
pe un drum nesfârșit.
umbrele amurgului
se lungesc în depărtare.
pe străzi înnoptate
un gând se odihnește.
printre garduri pustii
se-nșiră flori de brumă.
un
Geografie lingvistică
Religie
Moto; „Epigramiştii buni vor merge-n iad,/ Că-s plini de duh, de li se duce buhul!/ Speranţele să meargă-n cer tot scad:/ În rai se duc acei săraci cu duhul!” (V
De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi un înger cum îmi ești,
Fiindcă tu ești desăvârșită, ca dintr-o carte de povești
Ți-e sufletul și chipul tandru, în toate cele-ncântătoare
Și-ai un miros ca de leandru, îl simt și inima mă doare –
De dragul tău, căci
****
oare de ce și când o să trec
spre zarea cu cumpănă albastră
din dragoste de cântec
sau din grijă de floare de in ce ne îmbracă
acum sau poate curând
n-o să mai simt dogoarea veri ce trece
se stinge o stea și noaptea e neagră ș
unele lucruri din viața mea sunt asociate cu alte lucruri
chipul docil și umil al duhovnicului meu
îmi amintește de Dumnezeu
nu am aroganța păcătosului de a pretinde că l-am văzut pe Acesta
nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu
dar numai așa mă pot raporta
Revista Nautilus și eterul electric
În tot universul cunoscut (adică vizibil), entropia este termenul care descrie starea de ordine, sau de haos, într-un sistem. O lege imbatabilă traversează întregul cosmos: chiar din prima secundă de după concepție
Să lași orice speranță la intrare! Orice speranță! La intrare să lași! Orice speranță!
Mii de șoapte îi răsunau în urechi, repetând sinistrul îndemn. În fața porții masive, Leanța aștepta să se scurgă un oarecare interval de timp, cu ochii ficși cătr
Și te-am iubit candid, pe-o dulce primăvară,
Pe muguri, pe duios, pe susur de izvor,
Pe țipătul de păsări ce reveneau în țară,
Pe verdele de iarbă, pe-al inimii zăvor.
Și te-am iubit și vara pe vis de curcubeie,
Îți așterneam din flori un pat multicolor,
T
– Murim cu zile (puțin câte puțin)
Etica străzii ne acaparează;
Dorim o șansă, ci nu un drum ieftin
Imun precum o zi de bobotează.
Condiția umană din buletin
Acumulată-n anii ce contează
Mizează totuș
Se mai trezeşte trecutul câteodată
s-arunce cu pietre în geamul prezentului
dar dacă oamenii nu aud zgomotul
se încăpăţânează să-l scuipe cu flegmele
unora care nu au avut nici cea mai mică
greaţă sau ameţeală când cordul le exploda
în piept de plăce
Trec pe lângă troița de pe creastă, iau virajul la dreapta și Orașul se profilează în fața ochilor mei. Autostrada e praf și sunt semne că nimeni n-a mai călcat pe aici de ani buni. Fac slalom printre gropi și arbuști și ajung în fața obeliscului de
Ce este sufletul
decât priveliştea lăuntrică
înflorită din pământul proaspăt
arat din inimile sfâşiate.
Ce este sufletul
decât o flacără ce caută
un Dumnezeu să-l ardă
într-un sărut al ploii şi ţărânii.
(2010)
La colţul străzii stă o bătrânică
(Propteşte-o legătură de mărar,
Zidind cu greu la plânset stăvilar),
Cu ani crestaţi pe fruntea ei cea mică.
I-e gustul pâinii negru de amar,
Că însuşi frigul din rărunchi abdică;
A fost întreaga-i viaţă o furnică,
Târând
Zăream în rama de oglindă
cum clipele ajung dansând
cu amintiri să mă cuprindă
când orele se scurg pe rând.
Bătea şi ceasul de pe masă
un ritm perfect, ameţitor,
pe gândurile stând să ţeasă
poveşti desprinse din decor.
Dar vraja clipelor senine
deodată se r
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!