Blog

Astăzi, chiar de dimineaţă

E cam frig şi este ceaţă.

Aduc lemne, aprind focul,

Peticesc apoi cojocul.

Am şi lemne şi cărbuni

Doar pentru vreo două luni.

În curte-i zăpada mare,

O să ies să fac cărare,

Că nepoţii mei din sat

Spre oraşe au plecat.

Şi la fel pă

Bairam la un avocat,

Masa plină cu bucate

Cupele cu băutura,

Urări multe adresate

Fiul lui a terminat

Tot avocatura.

După-o muncă de decenii

De-acum, bătrânul avocat,

Abandonându-şi cetăţenii,

La pensie când a ieşit

Cazurile le-a lăsat

În grija fiului iubit...

Dragi colegi, vă anunţ în primul rând,

Noi ne-am adunat, să vă dăm de ştire,

Că se împlinesc foarte curând

Zece ani de la absolvire.

V-aş ruga să ne gândim cu toţii

Unde am putea, în acest moment,

Cu toate inerentele emoţii,

Să sărbătorim acest eveniment.

Matematica sorții
de Gabriela Mimi Boroianu
18.04.2017

Ne luptăm amândoi pentru-aceeași iubire,
Pentru-același izvor dătător de viață,
Ce pământului dă sfânta lui nemurire
Și-aprinde să ardă sloiul rece de gheață.

Respirând jumătate, jumătate visând
Îm

”Să nu uiți, pe lumea asta totul este de vânzare;
până și sufletul are un preț!
Doar amintirile nu se pot vinde.”

Podul casei era locul preferat
unde își dădeau întâlnire anotimpurile vacanțelor.
Asta era demult, tare demult, pe vremea poveștilor care

O să vină?! N-o să vină?!
Se întreabă sufletul fără de vină.
Am în piept un mic copil.
Vrea un brad real, alpin,
Sub el daruri să primească
Celor dragi să mulțumească.
Îi sunt mamă, îi sunt tată,
Sunt bunică, câteodată.
Cum îl știu nevinovat
Să-l refuz, n-ar

Ce liniște la ultimul etaj!

Mirosul pâinii,

prin firimiturile puse pentru vrăbii,

atrage sângele scurs din carnea furtunii.

Cât alb...

Cortul prieteniei, acumulând puritatea zăpezii, ne-a transformat

existența. Suntem o respirație atipică!

Eu,

multiplicat

LOGODNICUL DE PE MEETIC
Răspunsese la anunțul pe Meetic, cu o luna în urmă și de atunci totul se schimbase în viața ei. Inițial fusese sceptică și nu crezuse posibil, că v- a întâlni vreodată prințul pe un cal alb, la care visase și ea, ca orice altă

Mâine, lui Moș Nicolae, nu-i dau drumul în odaie.
De-o avea să-mi dea ceva pe-unde, Doamne, va intra?
Cum la bloc eu locuiesc, la centrală mă-ncălzesc,
Nu am sobă, deci n-am coș; ei, atunci să-l văd pe moș
Zgribulit stând în balcon căutând de zor un ho

Copilăria – început de poveste

Cum, fără excepție, orice lucru, ființă, fenomen, an calendaristic, opeă literară, etc. își au, fiecare povestea lor de început și, cum fiece poveste are trei părți: introducerea, cuprinsul și încheierea, îmi este ușor s

                                 ****

vei întreba

ce caut eu în noaptea asta

stâlp fiind la răscruce de drumuri

luminând din greșeală

piața în care toată lumea se înșeală

ne amintim și călcăm cu picioarele goale pe cuie

la suprafață arde tămâie

la interior

Sunt doar un val

Sunt val în apa vieții curgătoare...
M-arunc spre mal și mă trag înapoi,
Căci viața-i crudă și-i neîndurătoare
Când mă izbește-n malul cu nevoi.

Și-n colții de necazuri mă sfâșie,
Mă sparge-n mușcătura de amar,
Mă-mprăștie în stropi de apă

Să-i spun iar dimineții că-i posacă?

În liniștea din jur cafeaua plânge,

Privirea mea e rece și opacă.

De ce să mă consum... până la sânge?

Cum aș putea să spun stop iritării

Doar cu vreo două gânduri, dar nătânge?

Sorb din cafea, decis să dau uitării

Nes

Închide ochii,
respiră,
inspiră,
gândeşte-te
la...
la...
tine,
în tine,
pe dinafară,
desface-te
de tine,
de amintiri
cenzurate,
alunecă
în starea
de onomatopee,
şi sădeşte
cea mai frumoasă
vară,
prinde-i
toate florile
în braţe,
croieşte-ţi
cel mai iu

Marama iernii zboară în depărtare,

Soarele este orb și atât de rece,

Pe pământ cad înghețate ace,

Ninge, ninge tare peste pădure.

Printre brazi iarna se-ntoarce,

Ceasul ticăie, greu trece timpul,

Flori de gheață desenează gerul,

Devreme începe să se întune

Când am plecat din ţară-ntâia oară,

ajuns pribeag pe un tărâm străin,

primeam ascuns în pâinea prea amară

şi-al fraţilor români nestins venin.

Murea atunci în mine, pe tăcute,

destinul sfânt primit de la străbuni,

un alt destin, pe noile redute,

prefiguram

Nimic nu mă conduce decât Domnul.
Mă poartă printre neguri călătoare
și printr-un nor ce se transformă-n floare
aduce-n dar căldura, lunca, pomul...
Doar Domnul îmi conduce viața mie
și mă-nconjoară cu iubirea lui.
Eu către cer trimit scumpă solie...
o lacr