Blog

Nici nu mai știu în care zi
mi-am văzut ultima dată iubirea pe stradă-
ningea, ori ploua, nu mai știu,
era început de vară, tuna, fulgera,
oricum toate anotimpurile au venit de-a valma-
în urma ei de-un lanț îmi târâia inima
și-mi striga:
nu mai beau jera

         Introducere 

Hey! Alexia!
Tu cu cine crezi că te pui?
Nu știai că bezna și absența
au mușchii mai tari?
Sigur că știai
cum să nu știi
ceva acolo, cât de cât!

Alexia, scanează o pleoapă
oricare
numai a Ta să fie

Sărută-ți tălpile și du-te
DRACULUI!
Dacă așa îți place ție,
resp

La mulţi ani dragă Marin Voican Ghioroiu! - scurtă retrospectivă a creaţiilor -

Citește-mi din legenda

sosită astă seară

cu file încărcate

de sfinte neuitări,

întoarse obosite

în prag de primăvară

pe vânturi nevăzute

și cârduri de cocori.

Voi asculta cuminte

povestea renăscută,

rămasă agățată

pe-o margine de gând,

și-atunci voi înțelege

că-

Prea multe amintiri ce dau năvală

cu umbre vagi din visuri resetate,

la miezul nopții vă aduc pe toate,

frumoaselor fugite de la școală.

Cu gândurile-mi pline de ispite,

Vă chem la mine-n fiecare seară

când luna, pe fereastră, de afară,

se scurge-n pat cu

Ce păcat că murim
o singură dată
și pentru atât de mult timp – disait le francais

Errare humanum est, perseverare diabolicum,
Sed inter homini humanum est lupum – disait le latin

Și ce pierdere de a trăi fără să greșești o dată,
în goana către coifurile de

Suntem seduşi mereu ireversibil

De viitorul devenit posibil

Dar prea vocal

În tot ce e prezent îl raţionăm să pară evident

Căci azi trăim din secol doar secunda şi ora pentru mâine e o şoaptă,

Zarafi de stele pe ascuns îngroapă

Un răsărit de Lună lângă Mar

(prozopoem)

Era o dimineață așa cum ar fi fost la începutul începuturilor,
bogată, afânată, cuibărită într-un cer fraged și albastru.
Venită dintr-o luncă noroioasă cu primele ceasuri,
o mână nevăzută înfrigurată, îi mulgea țâțele și
pe fruntea arsă

Am primit azi Antologia. Mulţumesc.