Blog

Sarbatori binecuvantatate!

Ce rost mai are ?

Ce rost are dacă spun
Că în amurg cătam în parc
Un loc ferit și cât mai cald
Sub liliac, un trunchi de fag.

Noi ne iubeam... ca la-nceput
Furându-ne câte-un sărut.

Și cât de mult ne bucuram...
Doamne, că ce mari eram !

Era noapte, soar

Vă place ?... Nici mie. Dar

Multe clipe n-or mai fi
Pentru Lu.T

Cine la minte e creț

Îl urăște, îl blamează;
Nimic nu-l interesează.

N-a avut dascăli la școală,
Să-l mai „scutere” de boală,
Să-i arate dreapta cale,
Ce-o ia lumea-mbrățișare
Ca Christos pe Sfânta Cruce,
Înșiroind-o

Multe clipe n-or mai fi
Pentru Lu.T

Cine la minte e creț

Îl urăște, îl blamează;
Nimic nu-l interesează.

N-a avut dascăli la școală,
Să-l mai „scutere” de boală,
Să-i arate dreapta cale,
Ce-o ia lumea-mbrățișare
Ca Christos pe Sfânta Cruce,
Înșiroind-o

La multi ani de Sfanta Sarbatoare a Floriilor!

Mereu au ieşit şi ies măştile afară
pe străzi şi pe toate drumurile
să se agaţe de-o perdea a orizontului pe
care o văd după preferinţă şi năzuinţă apoi vor
s-o prindă din zbor cu pestriţele culori
în care s-au învelit înainte de-a
deveni măşti după care s

O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,

fără s-avem vreo teamă că ar fi păcat!

A fost un zbor de păsări călătoare

spre un tărâm străin, de vânturi măturat.

O noapte cât un veac de nebunie,

așa a fost atunci, să ne iubim din plin,

nici nu știam că totul va s

Actrița Tamara Constantinescu recită Sonetele XXV (25) și CXVI (116) de William Shakespeare.

Jocuri de Cuvinte - Gunoi by Nitu Constantin on Scribd

Sub salcâmul sordid, singuratic
Stă sobru, străin solitar,
Sihastrul serafic, schelet subţiratic

Sunetul sacru susurat simbolistic
Se stinge spasmatic sub suavul surâs
Silabele simple, sună solistic
Scandate, strigate sau

                         Toată lumea bea cafea

Babacu60
60, Târgoviste, România

Lumea , astăzi fiind comodă

A găsit o nouă modă:

Dimineaţa, vrea, nu vrea,

Bea o ceaşcă de cafea

Nu-i nimic fenomenal

Obiceiul e banal.

Păi, dacă toată lumea bea

Mă întreb: Eu

Spre țări străine păsări călătoare

la început de toamnă trec în zbor,

le însoțesc până departe-n zare

cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în suflet se arată

păreri de rău lăsate în trecut

pe-o margine de umbră-ntârziată

cu amintiri de care m-

Stăm murmurând în sala de-aşteptare,

Sediţioşi batem destinele-n piroane

Şi uneori de ură ne e foame

Când raţiunea

Rupe lanţul lung

Şi se aude râsul cel prelung,

O hăhăială tâmpă,

Prostia umblă

Cu falsul ei tratat de libertate

Vopsind democraţii năucilor pe

E liniște în viața mea.

Atâta liniște

încât îmi aud gândurile

alergând de ici, colo.

Nimeni nu mi-o mai tulbură,

doar pașii ușori ai pisicii,

îmi amintesc cum

răsună zgomotul.

Mă uit pe fereastră

la acest Aprilie

ploios, rece, diferit,

și-l cert

că îmi înfioar

Iar am furat cireșe, măicuță, nu mă cerți?!
Îmi vreau ca ieri pedeapsa; ca ieri vreau să mă ierți.
Sub lacrimă fierbinte să fac zeci promisiuni
Că nu mai fur, dar știi că mint de-ngheață-n foc tăciuni.

Un sân de nuci, măicuță, ast’ toamnă am furat,
Hai, c