Blog

       Jocuri de cuvinte - brad de Crăciun

       Geografie lingvistică

       Bradul (pomul) de Crăciun

       Moto: „Nu îți face niciodată griji despre mărimea bradului de Crăciun. În ochii copiilor este intotdeuna înalt de 100 de metri.” (L

Scriu dragul meu povestea noastră,

Când fulgii aleargă la fereastră.

Vântul înghețat se tot învârte,

Zilele reci sunt tot mai scurte.

Prin vălmășagul fulgilor de zăpadă,

Ne-am îmbrățișat fericiți prima dată.

Chiar dacă drumul este acum pustiu,

Scriu dragul

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –
de le privesc acum, îmi par străine,
le-aş arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agaţă
şi îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duşi, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-nt

Nosce te ipsum... Cunoaşte-te pe tine însuţi... Dar, mai ales, apreciază-te la justa valoare. Cunoaşterea de sine este esenţială pentru a progresa. Dacă ştii bine unde te afli, ce cunoştinţe ai, care îţi este valoarea, automat îţi poţi fixa un ţel, a

Eram cinci când am plecat prin vecini la colindat.
O căciulă, cât o șură, înghițea ochi, nas și o gură
Strâmbă rău, de ger mușcată, până la genunchi căscată.
Vechi palton de-împrumut, greu, la poale descusut,
‘N jos de umeri mă trăgea; m-afundam ca o

Sărbători cu sănătate, lumină și bucurie în suflet tuturor prietenilor Cronopedieni!

....................................................................................................................................

Tare dragă le era fetița cea vesel

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă)

       Iarnă

       Moto: „Mi s-a spart, Doamne, liniștea-n bucăți/ Și mi-a rămas doar umbra ei în mână,/ Pleacă toamna peste alte hărți,/ Pleacă toamna, nu vrea să rămână...” (Nicolae Nicioar

Se scurge repede ziua în amurg,

lumina se leagănă pe pleoape.

În calendar zilele, nopțile curg,

simt atingerea gerului aproape.

Colorează amurgul fulgii de zăpadă,

dincolo de geam aerul  atât de rece,

Nu mai trece nimeni pe stradă,

ziua se grăbește, vrea s

Mă simt prizonieră a unor circumstanțe
Cu picioare de lut, ce-au crescut
Buruieni amare cu spini și sufletul m-au năpădit.
Îmi lipsesc întinderile nesfârșite acut!
Altă dată sufletu-mi se-avânta
Fericit, în baletul ceresc se prindea
Deasupra satulu

Ce dor mi s-a făcut de-o iarnă

Cu troienite case și cărări,

De câmpul cu-a lui dalbă haină

Pierdut în infinite căutări!

Imi e dor de o cană cu vin

Și de focul ce arde în vatră,

De cântul năbușit de suspin

Și gerul ce zvâcnește din piatră!

Mi-e dor de un aj

     
     
     
     
     
     
     
 Curg lacrimi din Cer
 pentru acei ce nu au pâine -
 săraci trăind neajutați
 ieri... astăzi... mâine...
 
 Mă simt cutremurat de faptul
 că am mereu ce să mânânc -
 de Sărbatori săracul... da săracul
 

A aflat vecinul meu

Că hoţii tot acţionează.

S-a dus iute la obor

Să-şi ia un câine de pază.

Peste încă-o săptămână

Vine cu el înapoi,

– Tare supărat am fost

Că nu e câine de soi.

Noaptea a venit un hoţ,

Trei sute de lei mi-a luat.

Eu nimic n-am auzit

Şi pota

După trei zile cu soare,

Noaptea a căzut ninsoare.

Troienite-s toate-acum,

Greu să mai zăreşti un drum.

Dar în centru, unde-i strada,

Un om curăţă zăpada.

– Bravo, Sile, e frumos,

Faci o muncă cu folos.

– Primarul m-a angajat,

Drumul îl vrea degajat.

– Uimir

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă)

       Colindă

       Moto: „Deprins de-un timp cu meşteşugul,/ Pornesc de sărbători cu plugul./ Iar când colind - de Anul Nou,/ Mai dau cu biciu-n câte-un bou!” (Virgil Petcu, „De Anul Nou...

Doctorul desena oi, cel puțin asta credea el, căci cercurile înțepate de patru linii puteau reprezenta orice altceva.

− Încă două și-adorm aici, mormăi și ridică privirea către pendula din colț. Îi trecut de ora zece și nici un client.

Se auzi clopoțe

Din Rusia, cu ceva bani,

Un evreu mai bătrânel,

După douăzeci de ani,

Emigrează-n Israel.

La graniţă, la control,

Vameşii văd în bagaj

Un bust mare într-un ţol

Un „Lenin” în ambalaj.

– De ce bustul l-ai luat?

S-au mirat vameşii nespus,

– Este cel considerat

C

Mereu se-mpânzeau norii pe cer
făcându-le cu mâna şi fluierând
celor din suflet care când
reuşea să-l cârpească pe unul să nu
mai plouă pe panta obrazului
se crăpa altul obez şi cenuşiu ca
părul senectuţii ce şi ea începe să
fulguiască uşor pe cineva fiind

M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,

Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,

Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,

Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,

Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,

Să-mi