Blog

Mereu te regăsesc în cuvintele
pe care timpul
a încercat să le șteargă
au rămas încremenite
la margine de suflet
numai cântecul
străbate orizonturi
mă trezesc în fiecare dimineață
odată cu răsăritul de soare
care aruncă raze
spre necunoscut
tulburând amintirile

Mă trezesc dimineața,
dar iubirea mea tace pentru tine,
răsăritul are nori și frig,
iar printre lacrimi, durere și deznădejde,
iubirea leagă fire subțiri
păstrând astfel cei mai bun pentru tine,
dar când uit de iubire,
ochii mei stau ascunși în adâncuri,
und

Rugul aprins bolborosește incomprehensibil

două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii

dintr-o clipă în alta

grupuri  izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale

„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”

străjerii Alfabetului ia

În noaptea dintre ani... orice lucru
este posibil... dar aceasta
depinde numai de noi...

------------------------------------------------------

În noaptea dintre ani
să credem intr-un viitor mai bun
să ne gândim si la sărmani
ce n-au un gologan in pum

Iarna peste drum petrece,

lângă foc este bine în odaie.

Afară întuneric, atât de rece,

cade din calendar altă foaie.

Răscolești jeratecul cu vătraiul,

atent pui mîna caldă pe mine.

Înflorește în ceașca mare ceaiul,

privirile-s de multă iubire pline.

Fulgii a

Cad fulgii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis

 
 
 
 
 
  
 Aici... departe de al meu Pământ
 Le povestesc copiilor despre zăpadă,
 Făcăndu-i să viseze locu-mi Sfânt
 Ce n-au putut nicicând să-l vadă.
 
 Le spun despre o primitoare Țărișoară
 Și-apoi despre Strămoșii mei,
 De oame

La umbra unor amintiri

La umbra unor amintiri
Te mai aștept o dată
Pe așternut de trandafiri,

S-o facem iarăși lată.

Ești nestemata mea de ani;
Te port în suflet cu mult drag,
Să crape inima-n dușmani,
Cum crapă nuca pe prag.

Învăluie căldura Lunii
Două

Când împrumuți un zâmbet gol

Lumina te va evita.

Nu aștepta un miracol -

Cheamă-mă în lacrima ta!

Amprente, stropi în jumătăți

S-or pitula în amintiri

Și noi, printre banalități,

Vom croșeta trei ispitiri.

În prima-s spectator rebel,

Tu – o simplă mogăldeaț

Te-ai născut, ai venit cu a ta privire....

plină de nemulțumire...

Mami, iubind fiecare părticică a ta

Te-a adus într-o zi cu peripeții

După ce cu o seară în urmă

Nici urmă de ciocolată nu se mai zări

Din Africana cu alune...

Poate de-aia îți place fisticul

Şi credeam că cerul meu seamănă
cu un cameleon care trece prin sită
ca făina strecurat de razele soarelui
pus la uscat pe aripile vântului
limpezit de rafalele de ploi
dar uitasem că feţele cerului sunt
identice cu ale tuturor celor care
au fost şi sunt pri

Liniștea ancestrală

sărută zâmbetul fulgilor de nea

și împreună

șterg lacrima gerului

de pe haina strâmtă a pământului.

Vântul își împachetează respirația în cutia neputinței.

Doar fumul

privește năucit ritualul alb, apoi se pierde

sub

emoția clipei zgribuli

Un înger
uns cu Lumină
cerne din cer
picături de speranţă
în drumurile
întortocheate,
de a apropia
sufletele rătăcite,
în sine regăsite.

*de Bobotează să ne iubim, să-i iubim pe toti oamenii, pentru că fiecare poate deveni un Eu. O zi binecuvântată! Să aveţi

 
 Las-o să curgă în palmele tale 
 atât căt poți s-o cuprinzi
 masează instanta-i mișcare
 fără să gândești că pretinzi.
 Las-o să șerpuiască tăcută 
 în lumea ta de poezie
 ca metaforă numită acută
 când tu vrei că să fie.
 
 Las-o să mișt

Visez, plutesc, sunt mică, poate mare…

Lupt pentru un ideal, îl simt, vine din zare.

Zbor… am aripi apărute din neant

Un ajutor ceresc cade ca un liant.

Nu sunt cu capu-n nori, fug înspre libertatea

Unui veac apus. Puternică-i amintirea…

Prezentul este di

Tuturor multă sănătate, fericire și noroc!

La mulți ani!

Era pe când nu mă născusem,

când încă se topeau zăpezi pe uliţi,

când încă nicodată nu văzusem

în faptul clar al dimineţii,

cum soarele cu calde suliţi,

măcina încet, încet nămeţii.

Tatăl meu cu boii înjugaţi la car,

ducea pe deal, în via strămoşească

gunoi

Eşti rară ca ploaia-n aridul deşert,

ori ca floarea de colţ de pe stâncă,

când te apropii gându-mi devine inert,

iar dragostea-mi este adâncă.

Eşti rară ca floarea de colţ de pe stei,

ca picătura de rouă -n oază-n pustiu,

când nu te-aud mă-ntreb, oare ce