Blog

Vineri. E un v i n e r i adevărat şi real.
După toropeala dupăamiezii, facem ochi, tiptil. Mihai scrie pe mess. Ne-am păstrat fiecare mess-ul şi intimitatea proprie, fără imixtiuni sau reproşuri bănuitoare.
"Când voi avea prima clipă de neâncredere,

E deja joi. Închid valijoara în care îmi păstrez amintirile de suflet:cheiţe, scoici, petale, pietricele, bilete şi tot felul de "nimicuri" care mi-au umplut mulţi ani de sensibilitate şi dragoste adolescentină. Mihai pescuieste. Văd cerul albastru ş

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar

CE LACOM

ce lacom eram de dragoste,
voiam să sărut toate femeile din lume,
dar lăcomia mea s-a oprit
la una anume.
şi-am vărsat tot aleanul din mine
peste părul ei mătăsos,
dar dragostea a devenit dureroasă:
nu era dragoste de om sănătos.
eu mă zbăteam să nu

Bogãţia,

beţia,

drogul,

curvia,

ura,

minciuna,

oare, avurã-n viaţa noastrã un rost ?

Stolul viselor noastre

aflarã adãpost?

Poporul meu...

eşti tot de neajunsuri plin

iar viaţa ta pare a fi un chin!

Iar fi plãcut lui Iisus

sã creadã despre tine,

cã eşti o ţarã c

aproape fabulă

Suntem o lume plină de cuvânt,

Lăsat, să ne zidim cu el iubire

Și să trăim cu drag și dăruire

Fată de tot ce poate fi mai sfânt.

O altă lume, tot la fel de sfântă,

Poate cea mai curată dintre ele,

În care, loc, au prea puține rele,

E lumea

Luni. Ar trebui să mă duc acolo unde ne vedeam lunea.
Sufletul mi-e greu de parcă ar curge prin mine apa aceea murdară, cu toate gunoaiele ei. Mă simt vinovată oare? La vremea aceea nu eram sigură dacă îl iubesc pe Mihai, ca pe un bărbat, sau ca pe u

Joi seara.El a plecat.A dispărut purşisimplu.
Biletul de loto de trei milioane de euro se scurgea încet la bordură. Am stat şi l-am privit cum se duce.
S-a oprit într-o moviliţă de gunoi. M-am aplecat şi am ridicat biletul! Fusese atât de bine strâns

Cititorilor mei adresez invitaţia să-şi ia cafeaua şi eventual ţigarea, zilnic, pentrucă eu, Dalia Georgescu, o femeie ca oricare alta, am decis să vă împărtăşesc gânduri şi întâmplări din viaţa mea. Totul a pornit de la un bilet de loterie...
Lectur

Toamna iubirii cu- al ei parfum ne- mbată

se simte- n aer aroma strugurilor  prea dulci

mustul ne-aşteaptă să-l gustăm prin târguri

pe unde îşi împrăştie aroma micii ce se vor gustaţi

La braţ cu toamna  mă gândesc la tine

nu vreau iubito vre-o dată să n

Era prea greu să-i ghicesc gândurile atât de bine ascunse.
Mi-l închipuiam ca fiind un “Don Quijotte”, venit să mă iubească.
Norocul meu prea mic şi ochii lui de vină, din clipa în care,
îmi mirosea trupui a miez de pâine aburindă.
Inertă visare…tragică

Tot mai adun scântei din vreme-n vreme,
din focul stins al celui vechi îndemn...
Sub zări o stare tristă groaznic geme,
răsună-n nopţi fragile de blestem.

Dorinţi, în rit de muguri ne adună
pe urmele lăsate-n bronzul viu,
şi-amar topiţi de sete până-

Nu sunt batista Desdemonei, ajunsă spălător de vase,
Nu sunt nici sângerarea ternă a fetei plânse, pe saltea,
Nu sunt nici cărămida arsă zvârlită-n geamul unei case,
Sunt purşisimplu o dilemă între un ciob şi-un colţ de stea.

Nu sunt nici cerşetorul

E TOAMNA
 

E toamnă si a căzut bruma,
Pe unde mi-au murit părintii,
Mai vino, gândule, si du-mă,
Ca să mă rog pe la toți sfinții.

 
În tânguirea lor eternă
Si umbra lor parcâ mă mustră.
E-atat de dulce si de ternă,
Aceasta liniste lacustră.

 
Doar timpul cade pe

Cînd simți că dorul iar te copleșește

Nu dispera că-i doar o  încercare!

Iubirea de o ai,  suavă floare

Cu lacrimi nefiind stropită  s- ofilește

E-atât de minunat   să  dăruiești

Fără s-aștepți răsplata meritată,

Să simți prin pori o dragoste curată!

Parc

Sunt urma ce o lasă un ghiocel pe talpă
Când un casap aleargă să-njunghie un miel,
Sunt baba amărâtă ce cu-o monedă calpă
E pusă să muncească, pe brânci, într-un castel.

Sunt raza astupată cu balegă de vacă,
La trecerea prin podul umplut de putregai

Cu tine toamnă

M-ai luat uşor toamnă  de mână
 ş-am pornit  în zbor spre zarea senină,  
 ai vrut să-mi arăți  a ta nemărginire
 alintându-mă  cu  vorbe de  iubire

 Am colindat peste câmpuri înverzite
 şi livezi  încărcate, de soare parguite,
 v

 Și-n acest mileniu trei

 E la fel de trist orașul;

 Nu mai sunt la noi evrei,

 Dar tot scump se vinde cașul.

 Au trecut atâția ani

 Și e mult mai tristă viața!...

 Nu mai sunt aici țigani,

 Dar tot scumpă este piața...

 Plumbul a intrat  în oase,

 Sângele