Blog

   Am motivele mele bine determinate să scriu această povestioară, deşi, de multe ori m-am codit s-o scriu sau nu. Dar citind într-o zi un blog al unei prietene, m-am lăsat pradă dorinţei mele de-a scrie, deoarece sunt convinsă că este o pildă demnă

pamflet

M-am hotărât, de astăzi nu mai scriu,

E prea multă risipă de cuvinte.

Și drept să spun, aproape că nu știu

De-or folosi cuiva, de-aci ‘nainte.

Nu este hotărâre de moment

Sau rezultatul nu știu cărui vis,

Ba, am primit chiar și-un avertisment;

Că p

Acolo, acum de-i ceaţă,

Eu vreau ca tu să-mi fii

Frumos, prin dimineaţă

Zâmbind aşa cum ştii.

Acolo, printre linişti, aud că ea mai plânge

La mal de lângă ape, ca floarea neatinsă,

Ce tot-aduna dor şi simt că se şi  frânge

Căzând acum în gol, lăsându-se

Te-aş colinda ca un păgân ce sunt,
Cu apă şi pamânt te-aş colinda,
Din totul meu eretic şi mai sfânt
Aş sublima ca la origini A,
Te-aş colinda ca-n ziua cea dintâi
Când pe pamânt era doar un colind,
Din nefiinţă primul căpătâi
S-ar arăta prin sevă, s

Le arunci într-un hău al neputinţei? Te resemnezi? Le porţi cu tine şi le laşi să crească până devin mai mari decât poţi suporta? Îţi faci din ele scuza nefericirii sau, dimpotrivă, lupţi şi mai mult pentru ele? Când îţi dai seama că sunt aproape ire

 Ziua cea mai frumoasa: AZI

 Lucrul cel mai usor: SA TE INSELI

 Obstacolul cel mai mare:TEAMA

 Cea mai mare greseala: A ABANDONA

 Radacina tuturor relelor: EGOISMUL

 Distractia cea mai frumoasa: MUNCA

 Cei mai buni profesori: COPII

 Prima necesitate: COMUN

Te-aştept!...

Clipa, prin
care trece orice speranţă...

la poarta
Soarelui-cărare...

Scânteie...cuprinsul
în care gândul

îşi
întăreşte aripa.

Cleştele
diform...

dorinţa de a
te întâlni

înainte de
început,

prins în
salba ezoterică,

gol-goluţ,

într-un joc
de cuv

 Frică de Întuneric.

În intuneric cuvintele devin fosforescente,

 luminează gândul ce devine idee

şi ideea se transformă în vers.

                       ***

Frică de Lumină.

În lumină visul se despleteşte in stele

ce devin aşchii de taină

sângerând cireşele

Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire,
căci am băut absintul din cupa despărţirii.
Şi încă sunt puternic, acelaşi derbedeu,
ce-l ştii de când, părinte, n-ai somn de răul meu.

Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă
şi-orfan de dragoste curată n-am r

Numai cuvinte-ntoarse ai pe buze,
Tu le-ai oprit pe dinte-n prag de floare.
Când jarul înflorea timid sub spuze
I-ai dat alt nume, plină de-ncântare.

Simbol duplicitar de cifre-ntoarse,
Ai uzurpat regina dintre muze.
Te-ai bucurat tăcând prin stele

Prinţesă, ce cauţi la mine în suflet?
Mă răscoleşti, îmi iei tihna din cuget!
Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept,
Ştirbă mi-i lancea, amorţit braţul drept.

Stăpână pe noroade şi imperii,
Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii!
Ţi-am fost cavaler, pri

Ne-am născut cu-nvățătura unei vieți, și numai una.

Ocolește dară răul… desfrânarea și minciuna.

Pune cumpătarea vieții mai presus de orice gând.

Nu sări peste vreo treaptă, urcă-ncet și doar la rând.

Ia aminte, că trecutul vine repede din urmă

Cu greșe

e un prag între gânduri

făcut din lemn de sânger

cine apucă să-l treacă

îşi calcă pe propriile vise

îmi văd sfârtecate trăirile din trecut

ca pe o copilărie agăţată la geam

în tunetul privirii

simt cum îmi cad pietre peste picioare

şi nu mă lovesc

nopţile

             CV

M-a încovoiat munca la privat.
Vreau şi eu să trec la…stat.
Vreau o funcţie, cu leafă bună,
Că-s cel mai bun la…cântat în strună!

Semnat: Mircea. G.

Răspuns- Lenuș:

La cântat în strună,
 dacă eşti aşa de bun,
treci pe la birou
să te

Pânza de păianjen

Din adâncul spiralat
de nebuloasă,
bucuroasă,
tu te întorci acum,
Acasă...
ca unda de parfum !...

Trecând de munţi,
de nori,
de lună,
ce-ţi mai pasă,
că ai lăsat văzduhul în furtună?...

Gândurile mele...

Mi-au  căzut  gândurile  din mână  
şi s-au împrăştiat  pe  jos,
la mine-n suflet e mereu furtună
iar vântul suflă zgomotos.
 
 Și liniștea care doare, păşeşte  
 printre  cuvinte, purtând uşor
 o tristă aducere-aminte
 şi gân

 
> Coşbuc reloaded: L'hiver sur la ulitza

> [> 
> *L'hiver sur la ulitza*
> 
> 
> 
> A-nceput de ieri să cadă
> Câte-un rrom, pe urmă doi.
> Franţa pusă e pe sfadă,
> Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
> Înapoi.
> 
> Nu e cuşer, Dar e bine
> Pentru Sarkozy, acum;
> Taber

Eu am orbit, tu nu mai ai cuvinte
De-atâta dor tăcut cu drag, în doi.
Găsi-vom oare candida sorginte
Ce se prefiră-n lacrima din noi?

Pe-atunci o "invocare" te găsea
În tot vârtejul lumii fără minte.
În clipa-n care-am ars până-n plăsea
Eu am orbit,