Blog

dacă veţi citi doar aliniamentul prim va fi o glossă, dacă veţi citi doar aliniamentul retras va fi altă glossă dacă veţi citi la rând va fi...

M-ai amăgit cu vorbe de iubire

Alegi între iubire şi păcat

Nisipul mării-albastru strecurat,

Când cerul arde tu rămâi inert

Cuvântul tău nu-i niciodat’ incert.

În suflet pui emoţii cenzurate

În inimă doar vorbele curate,

Nimic nu trece dincolo de tine

Necântărit între ce-i rău şi bine.

Am înodat iubirea, tei pe tei,
Cătând pe strada-ngustă o mansardă
Şi am urcat pe scară câte trei
Fuşteie, obosite să mai ardă.

Din colţuri mucezite-n zbor mărunt
Priveau mirate vise, de-odinoară,
Şi nici un dor nu îmi părea cărunt
Iar lângă tocul uş

-E noapte şi chiar voiam sa te caut.
-De ce?
-Pe săptămâna viitoare George va veni în ţară pentru nişte "clarificări imobiliare"
-Tu nu vii cu el?
-Nu, nu pot dar te rog, poţi să-l găzduieşti câteva zile?
-Sigur! Ce întrebare mai e şi asta? Să vină!

dorm tâlcuri…

dorm tâlcuri în câte-un cuvânt

ca șerpii ascunși în pământ

și-n sufletul meu e tăcere

ca iarna în stupul de miere.

inima- ceasornic oprit-

în pasul tău sîngerat și rănit

în nopțile cu stelele stinse

îți caută urmele ninse.

logaritmul stelar c

Din zări albastre am cules speranța

Și-am împletit mănușă pentru suflet,

Din roșu-aprins cernut-am toleranța

Cărare însorită pentru umblet.

Din frunzele gălbui astăzi sfârșite

Pisate fin sub pașii năzuinței,

Ți-am desenat pe tălpile-obosite

Însemnul toamn

În turnul închisorii e-un clpot, sub o grindă,
Un săculeţ cu perle, croit din catifea,
Ascultă ziua care se scurge într-o ghindă
Şi-aşteaptă să apară, prin frunze, prima stea.

O ultimă lumină atinge liliacul,
În răsturnări de vise aşteaptă timpul lu

JOI
Nu sunt obişnuită cu evenimente radicale în viaţă. Existenţa mea a fost linistită, până la el. Acest om parcă atrage "vârtejurile" şi "vâltorile". Am fost la muncă toată ziua. Am privit îndelung orhideia pe care o primisem cu destul timp în urmă

Un ultim vers am să îl dau pe-un ban
Sau poate mila şi iubirea, în pereche,
M-or îndemna, la masa de la han,
Cu-o şoaptă, strecurată în ureche,

Să-l dau la vreun sărac, sau să îl las
Pe masă lâng-un vin, cules zârziu, pe brumă
Şi să-mi plătiţi coşci

Tot sâmbătă.
Mihai se ridică şi se întinde, ca un motan.
Facem câţiva paşi spre o poieniţă. Pătura, pliată pe rotund, mă priveşte ca un ochi scrutător, de la subţioara lui. O poieniţă superbă! Nu se aud nici maşinile. Mierla umple aerul răcoros cu "v

LUJER DRAG DE FATĂ MARE

Ochi incendiaţi de stele

Şi cu râsul, o candoare,

Lujer drag de fată mare,

Ca o plantă vorbitoare,

Tu silabiseşti iubirea

Şi încerci s-o-nveşmântezi

Cu miresme şi splendori,

Cu parfum de subsiori.

Sapă dragostea în tine

Cu agate şi rub

MORTUARĂ

E cerul toamnei fumuriu şi gri,

 Afară-i rece şi e frig şi-i ud,

Câmpia toată pare-a se-nnegri

Şi bate vântul tocmai de la sud.

O droaie de prelaţi pe drum

Duc jalnic într-un dric un mort,

Biserici negre-n suflet port

Şi timpul se preface-n scrum

Vronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeau

erai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,

o inimă zburând în infinit,

cu plopii ce se tânguiau în vânt,

vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi și nu mai plânge

e vis zadarnic azi, acum,

această toamn

Privind în zare, gândind la viaţă,
Că este ca şi-un fir de aţă.
Ea începe de când te naşti,
Oiţa lui Dumnezeu, eşti.

Când începi să vezi pe mama
Şi pe braţe, ea te leagănă,
Se mai aude vocea lu' tata
Ce se-apropie de tine-ndată, 

Când încerci s-ajung

Plutesc pe rîu - pe pînza-i plană.

Pe păduri vineţi de cristal, 

În urmă-mi noaptea dumbrăvană, 

Nainte-mi domul cel regal.

Căci pe o insulă ferice

Se-nalţă cupola de bronz,

A lui coloane nalt-antice.

Sub norii nopţii mari şi blonzi.

Mă urc pe scări, intru

Motto:

Nu am, iubito, astăzi, timp
Să vorbim pe-această temă:
Iubirea mea de-un anotimp...
Flori târzii de crizantemă.


E-o toamnă..., ca un vis!
Aşa-mi spuneai mereu
Şi te-apucai de scris,
Zâmbind instantaneu.

Aveai tu o toană:
În vechea rochiţă,
Să ai must în

Joi seara.
Mă trezesc şi văd un imens buchet de flori. Asistenta mă avertizează că va trebui să le scoată din rezervă.
Nu întreb cine le-a adus penturcă ...ştiu! Femeia în vârstă are încă un corp superb. A fost o femeie frumoasă. Lumina ferestrei îmi

ar fi bine de ştiut , înainte de lectură, că vestitele viori  realizate de Stradivarius şi de Guarnieri au fost create din lemn  de paltin creţ şi un anume fel de molid, arbori recoltaţi din Transilvania, din Valea Italienilor. Doborârea arborilor al