Blog

În lacrima lumii, se-aude durerea,

Cu care se-adapă într-una tăcerea.

Pieirea mai pune un pas peste noi

Și tot mai adânc coborâm în noroi.

Distrugem speranțe și gânduri tăcute.

Am pus rațiunea să nu mai asculte.

Și robi lăcomiei, de noi inventate,

Clădim

Făcuse timpul preajma goală,
hotarul orhideei, apă…
nici prea curată, nici murdară,
sub văzul meu scurgerea-şi sapă.

Umblau nisipuri vorbitoare,
prin cosul unui ochi fantastic.
Zări îmi clădeau pene-n spinare
de albatroşi ucişi năpraznic.

Nu mă trezi

Mi-ai dăruit sărutul din clipe mult prea grele, 

M-ai îmbrăcat frumos cu vorbe ca de rouă, 

Iar din priviri tăcute simţeam cum iar mă plouă 

Cu drag, cu flori, cu dor, doar liniştea din ele. 

Acum, tristeţea-mi este haină, privirea lăcrimată 

Ca frunzel

…şi mângâi ochiul spart de ceaţă,
cu pleoapele, gură la gură,
e-o toamna-n plânsul ce se-agaţă
de boaba scursă de tinctură.

Schelete-n suprapuse faze…
răni se închid şi-ncheagă şoapte,
îmi duc laguna-n oarbe raze,
prin zbor de vis fixat de-o moarte.

14- Oct.- 2011. Sărbătoarea Macii Cuvioase, Parascheva.
Mulţumescu-Ţi Ţie Creatorule şi Ocrotitorul lumii, mulţumescu-ţi Ţie, Doamne Iisuse, Lumina LUMINII Veşnice,  că ne-ai dat nouă acestă masă a Sfintei Învăţături prin mijlocirea Profeţilor, Aposto

O suferinţă- i uneori întreaga viaţă

Când şi tristeţea-i mai amară

Soarele apune în loc să mai  răsară

 Rămâi doar cu o rază  de speranţă

Dragostea aduce-n suflet fericire

E curcubeul unei ploi de lacrimi

Inelul care leagă două patimi

Într-o frumoasă  cli

Ca două coli îngălbenite de aşteptare, în nuanţe,
Din ghemul de iubiri oprite, tăiat, brutal, în zori, de spadă,
Ne-am smulge, să urcăm în trenul, ce în macaze, cu romanţe,
Ne-o însoţi, cu dor ce doare, la-ntoarcerile în zăpadă.

În piepturile amorţi

Este duminică dimineaţa.
Narcisa şi-a sunat soţul şi l-a rugat să nu se supere dacă rămâne peste noapte la mine. Am jucat cărţi, am băut şi ne-am amintit chestii haioase de când eram noi"fete".
-Bună dimineaţa, doamnă! îmi zice Narcisa, care a dormit

eu vin din lumea lui marinetti

eu vin din lumea lui marinetti,

aruncând totul la pământ,

la dracu dragoste, iubire

și toate câte-s în inimă,

această cârpă cu care

 s-au șters toți pe mâini,

acum dansăm printre

 mese și scaune ca saltimbancii,

ne dezbrăcăm

Noiembrie, candid ca o fecioară,

Ți-ai așezat frunzișul la picioare,

Din golu-ți ram, privirea se coboară,

Să vadă rătăcită câte-o floare.

Și suferi ca un vis pirdut în gânduri

Când vremea ta urată te mai plouă.

Destinul tău, e scris doar printre rânduri

Vin şi pleacă iar chemări,
doruri se pierd în zare,
printre visele de ieri
astăzi e doar uitare...

Timpul trece, doar un fum
cuprinde depărtarea,
cu miresme de parfum
ce aduce iertarea...

Mereu ai fost şi-am fost
năzuinţa unui vis,
risipită fără ro

Pe lampadare mute, regretul se aprinde…
un sterp contur,pe cearcăn de cuvinte.
Eu însămi tresărirea, pustia ce se-ntinde
să caviteze-n vuiet de zboruri răvăşite.

Speranţă veche, tu, confuză, albă toamnă
rupta din Rai, în mine, azi huma-ţi împleteşte!

Într-o zi, așa, mai pliurdă,

Sătul de viața asta seacă,

Văzând cum alții beau și zburdă,

M-am aburit și eu oleacă,

De grija banilor să-mi treacă.

Era și frig, ploua cu ciudă

Și tremuram singur pe stradă;

Și, fleșcăit ca o agudă,

M-am rezemat de-o balustradă

Şi,…te iubesc, îi zic. Dar el… nimic.
Avea gura-ncleştată.
Doi ochi îchişi stătuţi ca dig
la marea-ntunecată.

Spre el s-alerg, vămi mă opreau,
în mână având un colac.
Preasfinte clipe prohodeau;
trei popi de popi şi unul Drac.

Şi,… nici nu ştiu ce ti

unei fiinţe umane, Ciprian

Pe alei de cenuşă, aidoma uitării,

răsari Stare Albă neînţeleasă de gânduri,

alergând pustiit căldura uscată

printre clipe rotinde râvnite de timp.

Şi nu ştii de unde se scutură ceaţa

peste dulcea privire; dintr-o sete lumească

V U L P E A – N F R A C

Marin Voican-Ghioroiu

Iepuraş, un opozant...

Ziarist la „Crângu’ MUT”,

În cenacu mi-e şarmant,

Şi-n cuvânt, neîntrecut.

Ca să-l creadă toţi amicii,

Despre Vulpea din palat,

Îşi scoase ghiara pisicii...

Şi nimic nu mi-a iertat:

- „V

SÂMBATĂ
M-am trezit mai bine dispusă şi parcă mai bună. Nu am chef de "răutaţi" cu nimeni. Chiar ar trebui să fac o "faptă bună" azi. Sanda! O sun pe Sanda să-mi spună numele medicamentului.
Şi aşa, vine George. Poate are noroc fata asta. Scot hârtiu