Blog

Ai fost parte din mine şi tu m-ai iubit,
Suflet paşnic tu mereu m-ai ocrotit.
Iubirea, o adiere în sufletele noastre,
Pleacă şi timpul spre zările albastre.
Nici rubine, doar scânteile unei iubiri,
Ne vom regăsi cândva în multe amintiri.

Aş vrea să mă

Nu mai aveam o lacrimă să plâng

mi-erau ochii uscați precum  nisipul din deșertul Atacama

în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând

simțind cum mă pândește de pe margini teama

Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte,

spre cimitirul co

În parcul obosit de-atâta toamnă,

Doar felinarul ne privește static,

Ploaia se-ncurcă-n frunze ca o doamnă.

E umezeală-n peisajul rustic

Și frunzele dansează neîncetat,

Noi, sub umbrelă, șușotim frenetic.

Tabloul galben în grabă-i editat

De ceața ce pășeș

.

Mă gândesc la clipa întâlnirii

am adunat fericirea

din acea secundă

simţeam că nu pot

să ascund

speranţa mea, cea mare...

și câte bucurii am trăit atunci

niciun regret nu-mi apare-n suflet

o altă nedumerire

mi-a învăluit chipul

mai sunt cuvinte neînțelese

din

Pădurile în agonie

Ascultă tril de păsări încă,

Dar omul trebuie să ştie:

Urgia cade ca o stâncă,

Rupând copacii şi vlastarii,

Ienuperii pe multe arii.

Ucise sunt cu lăcomie,

Cu ură şi cu nepăsare,

Izbite cu  securea mare,

Se tem că n-au să mai învie,

Etern

      Bătrânul,o virgulă pe epiderma verde, întinsă la poalele dealurilor împădurite, părea că se roagă, încovoiat de cer si iarbă… Soarele îi cerea iertare că nu putea sa-i încălzească oasele bătrâne, în el urca doar răceala pământului, ca o chemar

nu-ți voi lua

decât

 o fărâmă din sarea singurătății…

 gust să dau

 acestor clipe încețoșate de octombrie.

 nu-ți voi lua

 decât

 o picătură din blândețea privirii…

 binețe să dau

 dimineții.

 nu-ți voi lua

 decât

 un strop din credința 

 sufletului încercat…

Pe malul apei, toamna e stăpână,

Iar ceața, un paznic bun și devotat,

Își plimbă pașii fără nicio frână.

Frunza ruginie m-a avertizat

Că puntea-i umezită și-i răcoare,

De aceea merg încet și sacadat.

Altă frunză… Ce-ar vrea să-mi spună oare?

Privesc spre

        (Hai, sună-mă, )

            Anei

N-ai mai sunat, (iar asta-mi spune multe),
Așa cum o făceai din când în când;
Sufletul meu tânjește să te-asculte...
Oare mai sunt, acum, la tine-n gând?

E toamnă în grădina mea cu vise,
Curând va fi o iarnă nes

Bună dimineaţa, pălmi ce munciţi pentru pâine,

Bună dimineaţa, dragoste sfântă de ţară,

Bună dimineaţa, izvor ce susuri spre mâine,

Bună dimineaţa, zi însorită de vară!

Bună dimineaţa, fete zglobii şi frumoase,

Bună dimineaţa, minţi sănătoase, betege,

Bună

TIMPUL ESTE PREZENT ÎN TOATE DAR FĂRĂ SĂ EXISTE!

      Am citit recent un comentariu prin care cineva spunea că a descoperit cum într-un anumit loc de pe pământ timpul se scurge cu câteva miimi mai incet într-o anumită perioadă și atunci m-am întreba

Controversat !
ca și nechezatul
calului meu
ce mă întinde de aici
și pâna acolo
unde nu se termină
rațiunea
tuturor lucrurilor.

Tu ai venit și pleci
pasăre cu coamă
mangâind aerul
spațiilor transcedentale
aparţinând morții mele
"na

Primăvara cântă din vioară
și trezește lumea fremătând.
Vântul suflă, păsările zboară,
eu mă zbat ninsoarea lepădând.
Vara a trecut pe nesimțite,
a adus lumină și culori,
a-mbrăcat pădurile-nverzite
cu lumină, cântece și flori.
Toamna ruginie, mai șireată, 
î

Revistă sibiană de cultură

A fost şi este azi şi-n viitor,

Poeţi şi prozatori sunt în măsură

S-aducă perle pentru cititor;

O lume-ntreagă vrea s-o răsfoiască,

Din scoaţă-n scoarţă toţi să o citească;

Ieşită de sub presă-i aşteptată

Azi la cenaclu, când e p

Tot atât de trist sunt,dragă mamă,
Gânduri negre, sumbre şi ciudate,
Zi şi noapte-mi vin fără de seamă,
Sufletul mi-e plin de răutate!

Noaptea când mijeşte e blestem ,
Dureros de treaz îi ies în cale;
Mi-este dor de tine şi te chem,
Sunt cuprins de do

Universul începe cu mine
Cu unu din unu la început -
Spaţiul se termină cu tine
Un trei în infinit... necunoscut.

Doi se scufundă-n genune
Nefiind ceva important -
Doar unu şi trei sunt rămase
În cavitatea lui 13 obsedant.

Un ghinion parodiind nebuni

Îmi e destul de greu să înțeleg această lume

zidită după reguli, modele și eresuri,

în fața căreia cuvântul aleargă ca un cal în spume

și moare înainte de a pătrunde-n înțelesuri

Bătrânul Euclid ne-nvață despre punct și dreaptă

dar și despre plan și spaț