Blog

Dacă din fiecare lacrimă ar înflori o floare,
Şi pe întuneric s-ar auzi o caldă sărutare.
Din atingerea toamnei cu gust de gutui,
Mă ei de mână şi-mi spui mai stai, rămâi.

Frigul mă îndeamnă, mai pune o haină!
De ploaia ce vine să nu ai nici o teamă.

Pe scriitorul Dumitru Tâlvescu îl ştiu de peste douăzeci de ani, drumurile noastre intersectându-se ocazional, la diferite lansări de carte, dar cunoştinţa propriu-zisă a avut loc în urmă cu patru ani, cu ocazia primei mele vizite la Asociaţia Scriit

să-nțelegem ce-i Destinul, ce ne este dirijor
să cântăm pe note care, ni-s impuse de "decor"-
să înaintam în viață, după cum ne este scris
în Cartea-Universală... ca să fiu cât mai precis...

să-nțelegem care-i taina, ce nu are dezlegare
Nebuloas

      De-abia așteptam prima zi de școală, aveam sacul plin, colegii la fel! Adunați în grupuri de 5-6 copii nu ne mai săturam de povestit, de râs, de revederea colegilor, chiar și a celor codași, că... erau și ei ai noștri!

      În larma aceea plină

Mi-e tot mai frică să ies din casă
și nici nu știu dacă mai merită...
vechea butadă nu mai e de actualitate,
e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă,
acum te trezești că te înjură vreunul de mamă,
din senin,
mitocanul frustrat,
(rătăcit prin co

Haiku este un mod de viață, apoi cântecul ciocârliei, susurul apelor din izvoare, prieteni fără de
care nu poți să mai trăiești, pădurea în care alergi dis de dimineață, conectii nebănuite cu
oameni nevăzuti, oameni care au probleme... dar care sun

Mi s-a făcut sete de această unică clipă
în care eu clipesc clipe cu adaos de rost.
Mă caută ochiul cu lichid de apă orbită
ce mă închide în punctu-i anost.

Mi s-a facut sete de acest peşte tăcut
închis în vasul de sticlă ce pare că nu-i.
Un ecou al mişcăr

Românie țară dragă,
Of, câte lupte ai trecut,
Mă-nchin la tine că ești scut
Azi când pari că ești întreagă.
Noi și alții să-nțeleagă
Iubirea sfântă ce o porți
Asupra noastră, vii și morți!

port sărutul dimineților pe buze
și-l trimet ca zbor spre acceptare
către sufletu-ți ce naște Muze
de imagini suple de visare
simt pe frunte evantaie
lebede lunare mi-au vestit
despre apariția ta uluitoare
ce mă face astăzi fericit...
-------

Aer proaspăt respir,

am o frunză în palmă,

verdele pleacă.

Deschid fereastra largă şi atentă privesc,
Printre rânduri scrise toamna o întâlnesc,
Mai sunt câteva zile, Septembrie mă îmbie,
Să privesc apusul,să mai scriu o poezie.

Drumuri tăinuite prin lăstărişuri mai dese,
Grădini curate, un fum înecăcios, alb

( Lina, bunica mea)

Prin geamuri huruie oraşul, e un vacarm de nedescris,
Eu mă aşez comod la masă şi mă apuc din nou de scris;
Dar zgomotele de afară pătrund prin geamurile mele,
Încerc să nu le bag în seamă, căci sunt obişnuit cu ele.
Şi cum stăteam

mari furtuni

 scutură temelia

 acestor zile

  de sfârșit de septembrie;  

 în pârgă răutatea.

 bărci şnuruite-

 visul mrejelor

  pline de pește,

 pricină-l fac

 de clătinare.

 castane lovesc

 înțepenirea în viclenie

 a căpeteniilor;

 vârtejuri de frunze

 izbesc

Sunt cel
care caut să înțeleg
rațiunea
viselor neîmplinite
împletind
dorințele mele reale
într-o viziune abstractă
cu croșeta
ideilor personale.

Incerc imposibilul
furând
un fir de ață
din infinitatea
Universului
fir pe care
îl croșetez
într-o dantelă
de o mărime
n

Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări
cu aripile frânte,
crezusem că era o suferință ca toate altele,
nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste
sau din prea puțină,
dimpotrivă,
suferința te întărește,
o pasăre însă nu se poate împă

Despre IUBIRE s-au scris multe, se scriu şi se va scrie în continuare, până la sfârşitul vieţii pe Pământ. Tot ce voi scrie acum, vor fi doar păreri personale, deşi nu sunt sigură că acestea
vor părea cititorilor mei, şi originale. Nu ai cum să minţi

se "mișcă" Timpul... fără să mă-ntrebe
care mi-i rostul pe acest Pământ
El n-are stare... deci nu vede
cum sunt "bătut" de un sălbatec vânt
mă pierd în strigătul viziunii absolute
ce are iz de stare solitară
purtând pe buze numele

nu știu cum de am fost făcut
un purice experimental
un fel de mecanism
care poate să sară
spre lumea literară.

trag pârțuri
cănd sar din șanț în șanț
făcand punți de jeturi
pe care unii
le numesc acareturi
cu efect pur teatral.

îmi joc bine

Strigăt... bate vântul
ador mișcarea
pentru că sunt
zbor între cer și pământ
cu viziuni de clipe poetice
cântec.

Sunt poetul imaginilor spontane
scara sufletului
înaltă cuvintele... metafore
aripile mele sunt prinse de ele.

Nu