Blog

din mâini ce-s tremurânde
se nasc emoții de amor
simt viața ce îmi spune
ca veșnic să te-ador
sunt un olar de "seamă"
ce simțuri plămădesc
doar pentru tine doamnă
motivul... te iubesc.

din mâini ce-s tremurânde
și cuget c

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat...

În viață e ca în artă

Gându-i mereu epurat.

Când clipa-ți e deșartă,

Fugi după-un timp aerat.

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat.

Lumina astăzi poartă,

Spre sufletul tău curat,

Credința de pe hart

Când visele te-aruncă-n hău
tu să-ți dai seama că suspinul
ce se-nfrățește cu pelinul
n-atrage flori! Atrage rău.
Când visele te urcă-n rai
tu să te-ndrepți spre veșnicie,
căci faptele-ți vor fi solie
de pui iubire-n tot ce ai.
Când visele te scot din hău
și

Norii dansează,

Culeg castane coapte,

Toamnă târzie.

Să cânt
Fără să fiu forțat
Cu zbor de pasăre
Eliberat
De suferință
De durere
Până-n
Finala-mi clipă
De tăcere.

Să cânt cu repetiții
Adunate
În gândurile mele
Ce-s curate
Să cânt iubirea
Pentru viață
În fiecare dimineață.

Iubirea
Pentru Dumnezeu
E tot
Ce imi doresc m

UNICUL SENS

În viață, alegem, alegem de toate,
mai puțin când venim pe lume,
la fel când plecăm în eternitate,
iar pe cruce ne rămâne doar nume.

Ne credem liberi în lumea cu ziduri,
( încastrați într-un cotidian anost)
și ne trezim neputincioși, cu riduri,
d

La geamul meu plânge, în taină,

Copacul singuratic și trist.

Renunță rapid și la haină

Ignorând vântul pesimist

Ce-și plimbă pașii în arenă

Precum un îngâmfat artist.

Pe cerul gri plutește-o drenă

Ce conturează ruginiul

Apărut, fără nici o jenă.

Admir, din

Fiorii reci mă-nvăluie tacit,

Rămâne-n urmă calda vară,

Urgii de toamnă-ncep s-apară,

Nori cenușii pe cer s-au bulucit;

Zăpada primă va să cadă,

E timpul iernii să se vadă.

Vor fi și vânturi aspre-n cale,

Elice-n vârf de par s-or învârti

Și frunze veștede

Pe malul mării ne plimbăm liniștiți,

În gând se odihnește o poezie,

Se rostogolesc valurile cu trufie,

De vântul rece suntem iar izgoniți.

Privim în albumul nostru o fotografie,

De amintirile verii suntem urmăriți,

Ne îmbrățișăm, suntem mai obosiți,

Aleagă

Mama tot mamă rămâne

Zăceam, nu știu unde, într-un pat
și, mereu gândind la tine
lângă mine te-am visat.
Erai Icoană din Altar
înzestrată cu mult har !

La Domnul rugai de bine:
sănătate pentru mine;
eram bolnav și istovit;
tu cu sufletul rănit,
cum l-a

          Andrei accesează „acapela albastră” aleasă aleatoriu. Așteaptă atent, antrenat atemporal. Aplaudă, anihilând animația abstractă.

          – Alina, auzi accentul ascuns asimetric?

          – Ai albit, Andrei!

          – Ah, Alina... ambiția

Nimic întâmplător, totul pentru meditație și amintire.

Multe sunt drumurile tale, Domine..., toate imprevizbile, provocatoare. Tocmai în ”necunoscuta” drumului stă miraculosul, inefabilul...

Era o zi frumoasă de toamnă( 20 septembrie 2018), când am por

Vântul aleargă printre copaci,

Se strâng norii, încet burează,

În zori sunt mereu trează,

Am strâns multe mere în saci.

Când este frig bine te îmbraci,

Privesc cerul, știu ce urmează,

Vântul aleargă printre copaci,

Se strâng norii, încet burează.

Privim pe

Plâng ochii cerului sub nori,

Lăsând pe gene-o-nnegurare

Ori semne triste de-nserare;

Ieșind miresmele din flori

La-ntunecata-nvolburare,

Efluvii pleacă, de culori.

Trăiesc mereu cu o speranță

Oricât mi s-ar părea de greu,

Atunci când cred că Dumnezeu

Mai e

Greierii cântă timid într-o zi de octombrie,
Căldura potolită se odihnește în barometru,
S-a ascuns printre frunzele căzute septembrie
Au scăzut mai tare gradele în termometru.

Octombrie a întins covoare galbene,roșii,
Azi e foarte frig, vâjie mai tar

sunt tulburat de trenul
care-mi duce viaţa
spre ultima staţie.

cineva a săpat o prăpastie
şinele nu pot să stea pe aer
chiar dacă gândul meu
le vrea.

sunt tulburat de neputinţa mea
de ai încetini mersul... viteza
prefăcându-mă
că nu înţeleg
roţile-i gr

Ce bine te revigorează

Acum când somnul te cuprinde

Ființa iar ți-o reaprinde,

Ești bun de stat din nou de pază.

Aștepți cafeaua aburindă

Uitând că timpul te prezează,

Același ceas ce-i prins în grindă.

Același ceas ce-i prins în grindă.

Uitând că timpul t

cand amândoi vom merge jos
fără de respirație și reci
nu știu ce vei face tu fără mine
iar eu fără tine.

nu voi putea admite
plecarea ta… prima
căci voi fi singur
mult prea singur
ca să nu plâng.

eu... mă voi încumeta
să fiu grăbit
un

Nu te înfrupta din mine, Doamne!

Încă-Ți cer: iubirea să-mi asculți!

Lasă-mi amintire-acestei toamne

Și eternitatea prinsă-n munți.

Iartă-mă că nu Ți-am știut calea

Și nu m-am păzit de lumea rea.

Eu m-am risipit în toate alea,

Dar prea iertător ai fost Tu,

te rog mai vino

de doruri plin

să auzi cum sună toamna

prin ramuri de castani

păduri incendiate

în noi  mai cuvântă

cu cerul prins

în ochi de șoim

și-o umbră de pământ pe aripi

te rog mai vino

să auzi cum cade

prin frunzele vrajite

a vorbelor aromă

și-n piept n