Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.

Doar  jumătate de adevăr  ne este dat să aflăm în această existență.

Și chiar mai puțin de atât. Aparent singuri, și poate nu...

Cea care m-a însoțit pretutindeni, a fost umbra mea, această mirare

ce nu și-a desăvârșit  împlinirea.

Adesea, îmi place să-m

Sub trotuarul gri, îmbâcsit de ură,

Alternativa bunului simț căutăm;

Încumetându-ne într-o aventură

Din care avem atâtea să învățăm.

De obosim, ne așezăm pe-o bordură

Gândindu-ne realist cum să acționăm.

Sub trotuarul gri, îmbâcsit de ură,

Alternativa bunu

Ziua cu noaptea se - mpletesc,

Pe cerul senin norii triști dispar.

Toate dorm, numai stelele apar,

În fotoliul mare liniștită citesc.

Cad  multe file din calendar,

Luna plină, visele îmi șoptesc.

Aud tăcerea nopții, îmi amintesc,

Dorm trandafirii, dorm toa

bine

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

hei

tu

da

tu.

persoana drăguță care citește acum

da

ştiu

nu mă crezi

dar

ascultă puțin

te iubesc

lucrurile sunt în regulă

știi asta și știu

și vom trece prin asta

ștergeți aceste lacrimi

pune-ți zâmbetul

râzi

Cauţi şi cauţi printre clipe s-ajungi
din urmă tot ce sufletul îşi doreşte
de-acolo de unde josul doare până-n
oase şi scormoneşte în măduvă
de-ţi mănâncă din liniştea nedumerită
de ce e deranjată de tumultul gândurilor
cărora nu le place să stea la un loc

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi

Ce fug, de-un zâmbet incomplet,

Precum doi fii de filantropi.

Pe tâmple doi fulgi, în cuplet,

Vorbesc cu mine, da-s miopi.

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi.

Soarele doarme-ntr-un pamflet

Ș

Pe câmpul verde albăstrele,

Curge un râu curat, cristalin,

Cu noi aici mulți prieteni vin,

O poiană, colorate floricele.

Printre albăstrele un mic spin,

Trec repede în vacanță zilele,

Ochii mei adună toate culorile,

Mângâie poiana vântul lin.

O salcie plet

          Jocuri de cuvinte - Hamlet

          (De la Shakespeare la „cătun”)

         Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Moto: „Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numero

- încotro?
- nu știu!
- cerșetorul de colo
pe care-l văd, invariabil, de-o viață, scormonind zorii,
își plimbă umbra slugarnică de cum răsare și apune Soarele,
se hrănește cu resturi și măruntaie în putrefacție,
însă merge hotărât înainte!
- eu cre

Într-o zi, frunza n-a mai vrut să fie frunză.

N-a putut scăpa însă nici măcar

de umbra sa.

În altă zi, primăvara aspira la un concediu,

dar mugurii golași s-au opus.

Pe neașteptate, omul refuză să mai fie om

și totuși conștiința-l reține

în alerta echilibr

O Românie s-a născut

La Alba-Iulia, în Cetate,

Din luptele înverșunate,

Din drumul Iancului, bătut.

Carpații falnici i-au trecut

Și româneștile armate;

O Românie s-a născut

La Alba-Iulia în Cetate.

Români de dincolo de Prut

Cu gândurile-ngemănate

Făcut-au ș

 Urâtă noapte avuse, stearpă, insipidă, fără cine știe ce sentimente și cu multe semne de întrebare. Nici nu știa cum să catalogheze dulcile momente ale revederii. Maia nu îl așteptase așa cum o tot făcea de obicei: din toată sărăcia ei să îi încrope

Prin aerul cald un fluture zboară,

Grădina este copleșită de soare.

Zboară frumos din floare în floare,

Sub frunza de tei umbra se strecoară.

Îmi place grădina verde, mișcătoare,

Prin desișul de raze seara coboară.

Simt adierea vântului cald de vară,

Frunz

Dis de dimineață mă trezesc la ușă cu un verișor mai de-al treilea, al patrulea, pe care l-am recunoscut cu greu.

Îmi aduce la cunoștință că unchiul Eusebiu a murit.

Oricât am încercat, nu am reușit să aduc înaintea vederii imaginea unchiului și tocmai

Obosit să privească spre copiii pofticioși, stăpânul s-a cățărat în cireș pentru a oferi acestora zemoasele fructe. Sacoșa e aproape plină. Câteva, mai zvăpăiate, au reușit să evadeze în iarba pufoasă.

– Pssst. Fugiți!

Insistentul mesaj ajunge rapid î