Călătorii geodezice, Austria – toponimie și istorie (I)

            Austria și Viena – toponimie și istorie

Moto: „Istoria e un profesor foarte bun; din păcate nu are prea mulţi elevi.” Proverb austriac

În anul 1991, ca cercetător ştiinţif

În umbra valului cărunt,

Pulsul meu strigă aspru: Sunt!

Lumina-mi prinde chipul trist

Și-afirmă, blând și clar: Exist!

În conjugarea lui a fi

Ne încurcăm ca doi copii

Și alergăm spre nicăieri

Uitând de mâine sau de... ieri.

Îmi învelesc sufletul, lent,

Doar

O carte se odihnește pe masa din grădină. În compania ceasului mă odihnesc  întinsă pe șezlong. Câteva gânduri croșetează printre florile grădinii. Timpul ascultă liniștit, vara așează pe masă un pepene mare, roșu. Greierii cântă liniștiți pentru înt

(eminesciană)

Păşesc pe ţărmul nou pictat

Cu degete de mare;

Tu eşti la stele candidat,

Eu biată muritoare.

Un val se-agaţă de picior,

Când geniul tău mă-mbată

Şi ca-ntr-o scoică, mă-nfior

Sub visele-mi de fată.

Cu tine-n gând (parc-am fi doi),

Zglobie urc

(trupul meu e-o carte)

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

îmi place că mi-ai citit trupul

că ţi-ai aprins ochii la scrisorile mele

că te gândești la mine

în timp ce mângâi novice cuvintele mele

îmi place atingerea degetelor tale

în pagini

− Cât mă face, coane Nhihăiță?

− Optzeci de marțafoi așa, pentru tine, că te cunosc!

− Văleu! Da' ce-o avut?

− Ce-o avut te-ar fi costat vreo trej'dă lei dacă-l aduceai la mine din prima. Așa, dacă l-ai dus la Gigi de la sculărie de-o face pe electronis

LANSARE DE CARTE

Cu deoasebită bucurie și plăcere vă invit ca împreună cu doamna editor, Rodica Elena Lupu și invitații speciali, într-un cadru liric, să refacem PERIPLUL UNUI DESTIN - volum de poezii. Detaliile despre acest eveniment se găsesc pe afi

Limba mea
de Gabriela Mimi Boroianu
13.06.2018

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria când îmi cântă
Gungurit de prunc - dintâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea

Iubitule, de ce-ai plecat?
Lăsându-mă în miez de noapte,
Distrusă și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:

«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»

Credeam cândva că eș

După ploaie, frig și ceață                           

Râde vara către noi.                        

Unde mergem? Ne răsfață...                 

Mai punem de-un tărăboi              

Udând nisipul pe față,

Legănându-ne-amândoi.

Seara bem o bere rece

Osteniți

În valurile mării adesea ne-am jucat,

Stelele nopții ne așteaptă aprinse.

Călătoresc mereu prin multe vise,

Respirăm aerul nopții atât de sărat.

Adun scoici de valurile mării atinse,

Privirea ta catifelată m-a îmbrăcat.

Șoaptele mării pe noi ne-au bucurat

Primesc un mesaj email:

• Bună seara. Vă transmit alăturat un text mai special, alcătuit la apropierea zilei triste de 15 iunie din fragmente de texte mai vechi şi din rânduri scrise astăzi. Este special fiindcă este dedicat comemorării Eminescu din Anu

Eminescu

în ianuarie

noi îl naştem mereu,

pe EMINESCU

și în iunie îl deschidem mormântul

pentru a-l eterniza,

el e pruncul nostru

care s-a născut

pe altarul limbii române,

Eminescu e lacrima

 neputinţei noastre,

e durerea ancestrală

a unui popor robit,

e tot ce-

Lasă-te trecutule de săpături
în prezentul veşnic trecător
cu pasul mărunt printre clipe
ce calcă sacadat pe minute
pregătindu-se de start
în micul spaţiu al orelor
ce se-aruncă mereu să-noate
în lumina şi-ntunericul
zilelor cu soare sau intemperii
atmosferic

Mireasa mea, în astă noapte,  când vom gusta din poamele iubirii,

«Amor, amor»  rosti-vor șoapte, toţi  îngerii ce-s martori …fericirii.

Voi fi al tău, vei fi a mea, cu dragostea ce ne uneşte pentru totdeauna,

Tu pentru mine vei fi stea, luceafăr voi

Și, uite-așa, după ce am dat o tură de cumpărături, adăstez la terasa lui Lulu cu un țap de bere dinainte. Pufăi din țigară gândind că iar s-au scumpit toate și-i noroc de suta de lei că-i din plastic și nu merge să te ștergi la cur cu ea, când mi-at

Ascult simfonia inocentă a notelor,

Topesc cuvintele în adâncul sufletului

Seara se așterne pe portativul timpului.

Uit deseori de timp, de trecerea zilelor

Zeci de gânduri adunate pe portativ.

Sunetul mă poartă mereu printre culori.

Ecourile de pian ne d

-Nu mă lăsa aici, Buldozere! Lasă-mă oriunde, numai în pădure să nu mă lași!
Mașina se opri, lăsând-o să se apropie, însă nu prea mult, doar atât cât șoferul să se facă auzit:
-Lasă Prințeso, că aici o să-ți găsești prințul. Nu așa pățesc prințesele

     Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu?

     Pată pe retina oraşului, trecea printre oameni cu hainele ei ponosite,  ca nişte aripi de păsări cenuşii. Fie iarnă fie vară, Maria părea că nu iese din ele. Faţă de alţi cerşetori care îşi găseau un loc