Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă

Părtaşă la un cosmos cu porţile de jad!

Privirea suspendată în vârf de baionetă

Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.

Iubitule, prin roua cosită de pe gene

Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!

În

Dacă cei doi chelneri și patronul ar fi avut harul citirii buzelor, tocmai ar fi aflat starea acestuia, însă văzură doar cum matahala ciupea cu cea mai mare finețe unul dintre sfârcurile blondinei pe care o avea în brațe.

-Fetelor, sunteți invitatele

un număr ca o proeminență

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

totul a fost lucrat bine

deși nu se vedea în cazul în care

la hotarul de nord al trupului

se întrezărea un număr

cu siguranţă

dar roșu m-a oprit

roșul unei flori sălbatice

o floa

un musulman, odată, cu soarele de-a dreapta,

s-a înţeles cu luna, crezândo înţeleaptă,

şi a păşit de-a dreptul, neascultând ce-i zice şoapta,

pe-o treaptă de întuneric, lovită de săgeată,

crezând că dincolo de noapte, doar treptele se gată

şi va găsi iar

mai trece un veac, se pun capcane în vie,

miroase a vin negru în brumă de pământ,

când paşii noştri merg înspre sclavie

şi se împrăştie în petalele de vânt,

nu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi

şi nici pe uşile zidite în piatră,

viaţa noastră e trasă i

Mai sunt câteva zile, plec în vacanță,

Este o zi toridă, plină cu mult soare.

Stropesc grădina și o roșie floare.

Îmi place seara să ascult o romanță,

Peste puțin timp amurgul o să coboare,

Buletinul meteo altă zi caldă anunță,

Un păianjen întinde încă o

nu mai sunt vii pe dealuri

vinul curge în Nazareth

marea se înalţă în valuri,

Ovidiu-i ultimul poet,

nu se mai scrie poezie

se beau numai drojdiri de rime,

vântul bate-n simfonie

şi lumea e plină de crime,

la fiecare colţ de stradă

găseşti o moarte, un viol

Mă dor privirile
de atâtea iluzii în van
tăcerea -mi rănește auzul
o pereche de ochi tainici
în noapte
mă ademenesc
cu un licăr de stea
și-un ghem fermecat
prind capătul firului
și-arunc ghemul
m-am rătăcit în noaptea
din mine
un labirint

Era perioada vacanței de vară. De curând Desire absolvise facultatea și obținuse licența în medicină veterinară. În seara aceea dădea o petrecere la unul din localurile de pe riviera, pentru a sărbători evenimentul cu prietenii. Cu o săptămână în urm

Călătorii geodezice, Austria – toponimie, hidronime (II)

(postarea precedentă)

Hidronime: nume de ape (fluvii, râuri, lacuri)

Moto: „Lumina străluceşte chiar dacă orbul n-o poate vedea.” Proverb austriac

Am scris în articolul precedent despre macroto

M-am născut într-o zi oarecare
într-una din primele ore ale zilei
nu mai contează minutul sau secunda
dar Cineva mi-a trimis o adiere
uşoară de aer necondiţionat
cu miros de carne şi sânge în fierbere
şi-am ţipat cât m-a ţinut gura
de unii au înnebunit de b

Vulturul – mamă care știe alege, tatăl centura de siguanță a puilor săi

(aveți și fișierul pentru retransmitere:

Vulturul%20%E2%80%93%20centura%20de%20siguan%C8%9B%C4%83%20a%20puilor%20s%C4%83i.pdf

Este impresionant ce face vulturoaica atunci când își

Îmi place mult să călătoresc,

Merg adesea departe pe munte.

Am o coroniță de flori pe frunte,

Aerul curat al pădurii îl iubesc.

Fac un buchețel din flori mărunte,

Beau apă rece, setea o potolesc.

Printre ramuri razele strălucesc,

Vântul mă atinge gingaș pe

scrisori și figuri

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

mâinile care scriu

nopțile mele nedormite

suspiciul tăcut sunt

în gâtul meu

degete deștepte

pentru vânt

șoptesc și șuieră

mângăindu-ţi respirația

o bataie de inimă păcătoasă

în piept

sub

Violeta Petre despre VIAȚA LUI EMINESCU -ÎNTRE ADEVĂR ȘI MISTIFICARE:

Studiul şi munca de cercetare a scriitorului Ion Ionescu Bucovu, despre viaţa şi opera lui M. Eminescu, fac din autor unul din eminescologii de vârf ai literaturii contemporane româ

E-mail de căldură-n floare? 

Viza razelor de soare

A fost acordată spontan,

Roca se vrea editoare

Acum în ținutul  montan.

In grâul copt emigrează

Agale o floare de mac.

Roșul din câmp... se pudrează!

Mi-e dor de curtea-n care
Zburdam copil, fiind,
De zorii cu răcoare,
De sălcii mlădiind.

Pe scările străzii puțin ciobite,

Stejarul nostru drag acum tace.

Stele, noapte, am în suflet pace,

Multe amintiri stau bine pitite.

Ghemul timpului încet se desface,

Visele sunt printre crengi împletite.

Mai știi strada cu stejari iubite?

Cu frunze vrea s