Toate postările (22521)
Filtrează după
Aș vrea să-ți fiu, definitiv, doar
Paznic al singurății tale.
Să stau pe hol, într-un balansoar
Și să mă-ncurc printre petale.
În dormitor, nu provizoriu -
Timid mă voi întinde pe cearșaf.
Chiar astăzi insist, de timpuriu,
Iubirea s-o scriu ca un caligra
când amintirile se vor şterge
va fi noapte şi prea târziu
nu vor mai rămâne nici urme
totul va fi aruncat în uitare
alte amintiri nu se vor mai ivi
în lumea obscură nu voi mai fi eu
va fi în acelaşi trup un altul
cum întunericul ziua-n amiază
me
va fi noapte şi prea târziu
nu vor mai rămâne nici urme
totul va fi aruncat în uitare
alte amintiri nu se vor mai ivi
în lumea obscură nu voi mai fi eu
va fi în acelaşi trup un altul
cum întunericul ziua-n amiază
me
Mama ei de poezie
nu mă lasă nici să dorm
nici să scriu fir-ar să fie
am un chef de scris enorm
Nu mă lasă nici să dorm
să visez nici nu mai apuc
și izbit de-al nopții țărm
mi-ard cuvintele pe rug
Să visez nici nu mai apuc
cum să scriu fir-ar să fie
parc-aș fi
Degetele ei subţiri şi lungi
îmi apasă pe dorurile inimii
lăsate să aştepte vindecarea.
Cântecul se naşte atât de repede
dintr-un adânc descoperit târziu
între izvoarele dintre colinele pieptului
unde freamătul e dulce
ca-n frunzele teilor înfloriţi
îmi apasă pe dorurile inimii
lăsate să aştepte vindecarea.
Cântecul se naşte atât de repede
dintr-un adânc descoperit târziu
între izvoarele dintre colinele pieptului
unde freamătul e dulce
ca-n frunzele teilor înfloriţi
Un drumeț trece pe stradă,
Alunecă, este gata să cadă.
Cerul începe iar să cearnă,
Este cu adevărat iarnă...
Pe la gemuri zăpadă pune,
Iar în suflet povești spune.
Vântul cu a lui rece goarnă
Este cu adevărat iarnă...
Totul este înghețat și nins,
Parcă frig
Gustul laptelui se confundă uneori
Cu pofta de viață din tihna iernii
Sau doar cu mireasma polenului din flori.
Albul pur locuiește doar în vecernii.
Pictez cu simț ninsoarea florilor de măr
Sau creionez o rochie de mireasă,
Pufoasa zăpadă-mi cade blând p
dacă n-ai fi fost tu
ar fi fost altcineva
nu-ți fă iluzii
în blocul acesta cu zece etaje
și mansardă
( de unde am să mă arunc în cap într-o zi!)
trăiesc zeci de femei singure,
cele mai multe sunt vii
clipesc din ochi ca păpușile Barbie,
au fețe și expresii as
Dă – mi mâna să păşim amândoi,
Fulgii de nea ning veseli peste noi.
Gerul desenează o pictură minunată,
Prin tainice simţiri de noi luminată.
Fulg după fulg ne mângâie chipul,
Nu mai vedem cum se împrăştie timpul,
Zăpada iubirii noastre să vină peste
Cuvântul se naşte şi-n inima pietrei,
guri fermecate îl rostesc pe rând,
ochii privesc prin întuneric semnele lăsate
cu o sete de agheazmă divină.
Carnea fragedă se răzbună în trup.
Noaptea capătă o tăcere de pământ,
e un începurt de întuneric al p
guri fermecate îl rostesc pe rând,
ochii privesc prin întuneric semnele lăsate
cu o sete de agheazmă divină.
Carnea fragedă se răzbună în trup.
Noaptea capătă o tăcere de pământ,
e un începurt de întuneric al p
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sider
stă în faţa viiturilor din cosmos
în peretele planetei
vrea să înţeleagă totul înainte de coborâre
nu mai crede în prezicerile astrologilor
filonul minţii e unul deschis
poartă-n el toate ameninţările şi speranţele
armoniei divine.
a rămas cu enigm
în peretele planetei
vrea să înţeleagă totul înainte de coborâre
nu mai crede în prezicerile astrologilor
filonul minţii e unul deschis
poartă-n el toate ameninţările şi speranţele
armoniei divine.
a rămas cu enigm
Călătorii (ne)geodezice în Hamburg, St. Pauli (VI)
Sexualitatea în istorie
Moto: „Fizica este ca sexul: uneori, dă rezultate foarte folositoare, dar nu acesta e motivul pentru care o pract
Doamne numai atât poți
Rugăciunea
Rugăciunea
mea-i fără de sfârșit Dragostea mea
nu are margini nici în cer nici pe pă
mânt Tot ce am îți aparține inclusiv
viața și moartea mea Tăcerea îmi ghi
cește fiecare gând Sufletul meu e o
carte deschisă de îngeri Abia mai res
p
Răsuflă anul ăsta din rărunchii
pământului umed şi-nverzit de unde se-nalţă
copaci înalţi cu crengile noduroase şi chele
mângâiate în funcţie de opţiunile vremii
cu razele soarelui sau cu mohoreala ceţii
cu gălgâiala ploii sau cu rafalele vântului
care îl
Plutesc. Pleoapele-mi cad grele pe gene,
Mă zbat, refuz ca timpul să-l opresc.
Imagini... fum și ceață... și-o grămadă de pene.
Una dintre ele mă-ntreabă: De ce lenevesc?
Cuvântu-mi doarme, ființa respiră greu...
Pașnică, pana-mi pătrunde-n trup.
Blegită,
PLANETA DE SUB PLEOAPE
Ninge duios sub pleopele grele,
privirea-i inertă, precum un zid,
doar gândul, un voal de mireasă,
a rămas tânăr și la fel de candid.
Anul vechi, ca umbră-ndurerată,
s-a furișat sub un rid circumscris,
fără a-nhăma cuvintele, la săni
Plouă monoton şi n-am ce număra,
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streaşină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.
Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculţă prin apă
într-un susur intermina
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streaşină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.
Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculţă prin apă
într-un susur intermina
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!