Blog

Recent, s-a lansat o antologie a Scriitorilor și Publiciștilor Ingineri, la Editura AGIR, lucrare realiztă în cadrul Cenaclului "Literar ing", varianta electronică fiind postată mai jos:

https://issuu.com/nicolaevasile/docs/nicolae_vasile__ioan_ganea-

În istoria filozofiei, sunt cunoscute separările, aproape ilogice, între modelele idealiste, empiriste și cele pragmatiste, fiecare adept al unuia negând  valabilitatea celorlalte.

Lucrarea de mai jos, recent publicată, încearcă să stabilească o relaț

Nu-i puțin lucru ca la douăzeci de ani să fii cineva. De regulă, la vârsta aceasta oamenii mai orbecăiesc prin întunericul vieții, căutându-și drumul. Virgil Teodosie părea că sărise peste această etapă, dedicându-se muzicii (de mic copil), lucru car

n-am niciun chef să mă întorc acasă

nici nu mai știu dacă este casa mea

de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele

sufletului

vin tot mai rar

nu m-am risipit niciodată în atâta albastru

de cer

printre atâtea păsări nocturne

și pereți translucizi

penetrați

omuleţi verzi (împiedicaţi, neînvăţaţi să mearagă!)
se strecuraseră aseară târziu la mine-n pat
şi până să-mi dau seama mă-ntinseră pe-o targă
iar unul se-apucase de tăiat.

priveam de sus (parcă aveam vedenii!)
cum îmi scoteau afară totul şi m-arunc

Chipul tău
tremurând în oglinda apei
mi-a rămas întipărit de-atunci pe retină
din când în când
inima aruncă răutăcioasă cu săgeți otrăvite
parcă le și aud înfigâdu-se-n lacrimi
(îți mai amintești cum ne întreceam
la aruncatul cu pietre
cum socoteam

umbra mea dispăruse, vai, deodată
(se dizintegrase nevăzută ca un atom)
degeaba strigasem şi bătusem din poartă
în poartă
nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră
umblând fără om

bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau
trupurile în peregrinările lor
( î

Lidia Călin își pierduse dreptul de practică și fusese dată afară din spital din cauza condiționării actului medical, la plângere unui fost pacient, care reușise s-o înregistreze și s-o filmeze când pretindea și lua o sumă importantă de bani. Fiind s

 Înotăm încă în fluidul vâscos al sărbătorilor

rămas în urmă

impregnat în tocul pantofilor

și-l resimțim

mai întâi

ca pe o rezistență la curgere

apoi ca pe un lubrefiant miraculos

în rezervorele minții

indispensabil în mecanica mișcării de rotație

a viselor

în

Călătorii geodezice - Lübeck, Helgoland, 1978, turism și istorie (V)

(postarea precedentă)

Un prânz la Lübeck, udat cu un Rotspon

Moto: „Familia este biserica de acasă.” definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur

            Trecem noi la turism,

De ce te plângi de singurătate,

când ai venit singur pe aleea

vieţii pământene cu de toate,

negândindu-te cum este lumea?

Erai cât o gânganie mare

care ţipa cât o ţinea gura,

ce căuta glandele mamare

şi-ţi mergea-ntodeauna figura.

De mic ai vrut s-ai iubire,

Mai rup o foaie din calendar,

Ninge mai tare în luna lui Gerar.

Vântul pe la geamuri se agită,

Nasul strănută tare în batista.

Privesc a fulgilor frumos dans,

Vântul îi spulberă într-un balans.

Seara asta este parcă mai frig,

Pregătesc un ceai gustos în ibr

ANII TREC...

anii trec ca turme pe cer,

ca norii de pufuri ce zboară pe vânt,

Azi, Anul Nou a semnat prezența.

Plin de speranțe și cu lumină

Negociază cu cel vechi, în surdină,

Prețul pentru a-i lua licența.

Cel vechi nu ține cu el cadența

E extenuat ca o hermină,

Sositu-i cel care determină

Prețul pentru a-i lua licența.

Bătrânul e

Se trezise speriată. Nu era nimic adevărat, mulțimea aceea înfiorătoare, care se repezise asupra ei, dispăruse. Fusese un coșmar. Nu putea scăpa de aceste  zvârcoliri nocive ale minții nicicum, visul devenea repetitiv, obsesiv, prefăcându-i noaptea î

n-aș zice că am o problemă de comprehensiune

cu spațiu euclidian

doar că-mi lipsește uneori timpul

legile fizicii

ambianța cotidiană

conexiunile

în rest nu mă pot plânge

se-ntâmplă adesea să cad în prăpăstii fără sfârșit

să zbor mai sus decât necuprinsul

apoi