Iubite, să adunăm fericiţi mii de stele,
Să colorăm fulgii de nea cu visele.
Vine o iarnă atât de rece, atât de albă,
Din gheaţa ei să-mi faci mie o salbă.
Iubite, va nige frumos şi peste noi,
Vom merge prin zăpadă amândoi.

Iubite,ne bucurăm la venire

În fiecare an, mult așteptat,

Vine Moșul pe la cântători

S-aducă bucurii de neuitat

Și să vestească început de sărbători.

Cu sacul cu de toate încărcat,

La copiii cuminți și-ascultători,

În fiecare an, mult așteptat,

Vine Moșul pe la cântători.

Și noi c

Mere, dulciuri și pupici

Om primi de suntem mici.

Șosetele sunt aici!

Ne rugăm în gând,

Iubind pe pământ:

Cartografia fericirii,

Obrazul dulce-al sărbătorii.

Las visul la voia-ntâmplării;

Acum, de Sfântul Nicolae,

E... zâmbetul „mutat în ploaie”.

Călătorii grodezice, Germania, 1978 Germania (III)

(postarea precedentă)

            Germania

Moto: „ Oamenii cu frica legii, asta sunt germanii.” de Jerome K. Jerome în Trei pe două biciclete

Fraţilor şi cumnaţilor, chiar şi şogorilor, ce mai, Ger

De mână printre ramurile înzăpezite, așa ne găsește iarna an de ani. Mi-e dor de mirosul de brad, de vinul fiert cu scorțișoară, de serile lungi și geroase. Chiar dacă vântul își pregătește arcușul,noi mergem prin zăpada care scârțâie. Boabe de măr

În viața asta totul se plătește,

Te sui pe culmi și te trezești în vale,

Păcatele nu crezi că-s ale tale

Ori dacă nenorocul te pândește.

A nu aluneca cumva pe Cale

Tot pasul tău de ierburi se ferește,

Iar inima îți pare prinsă-n clește

Când treci subtil t

Când primul fulg a început să cadă

– Steluță perfectă, pe-aripi de vânt –

Punând temelie altarului de zăpadă,

Cerul a-nceput strămutarea pe pământ.

Lumina, într-o inocentă cavalcadă,

Cu puritate grațioas,-a prins avânt,

Când primul fulg a început să cadă

–

O naștere ciudată!

‒ Din păcate văd că micuța nu mișcă, nu prea are viață.

‒ Ar fi culmea! De ce crezi asta?

‒ Nu vezi că nu țipă nici nu deschide gura deloc!

‒ Dar arată bine, nu are culoare vânătă. Ai bătut-o pe spate. Vezi dacă respiră!

‒ Respiră! Res

Zboară fulgii spre trotuar, 

Iarna asta e sprințară. 

Frigu-i însă mortuar

Și-alte geruri se-anunțară.

Îmi pun ceai într-un pahar

Și privesc, pe geam, afară:

Zboară fulgii spre trotuar, 

Iarna asta e sprințară. 

Iau paltonul și chiar dispar

Și ce dacă este

Ești înger sau poet?

O, noaptea nevenită e flămândă!

 Pe ramul stelei mă devoră-n gând,

În haina vremii vrea să mă ascundă,

Apoi să mă audă suspinând.

Eu nesfârșite gânduri interzise

Cu aripele-n infinit deschid

Acolo unde versuri stau nescrise

Și universul

Cantec de iarna

https://youtu.be/iBjrnBRlSHQ?t=174