Blog

Octombrie, luna buclucaşă a toamnei în care vremea bună se joacă de-a v-aţi ascunselea cu vremea rea, ajunsese pe la jumătatea ei. În timp ce la televizor se anunţau noutăţile despre desfăşurarea sărbătorii Sfânta Paraschiva, toamna intrase pe străzi

Lacrima ploii ce-a lovit

Plouă cu lacrimi

peste orașul înțepenit în mușamalizarea

minciunii.

Plouă cu noroi,

fără croi,

în convoi.

Plouă cu vânt,

spre pământ

până când

acoperișurile unei calități ucise

mor

într-o zi de toamnă.

Plouă cu tunete,

în spectacolul

de vrei să-ţi caut iar frunza cea de zgură

pe care am pierduto pe înserat,

vino cu mine sub un clar de lună

să ne spălăm cu rouă de păcat,

şi când va da iar luna după un nor

tu, să te laşi uşor pe braţul meu,

apoi să ne culcăm lângă izvor

şi să-l vedem în

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație

Pentru care ia,-n alb, un bilet,

Neștiind următoarea destinație.

În nouri aburind sau discret,

Indiferent de situație,

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație.

În al roților zgomotos bal

Pe geamuri înfloresc flori de gheață,

Cerul trist coboară încet spre asfințit.

S-a lăsat peste toate o groasă ceață,

În jurul nostru toate crengile au amorțit.

Fulgii supărați încep altă mare bătălie,

Vântul lovește tare în ale mele obloane.

Privesc pe gea

      Era început de an școlar, un septembrie fierbinte, venisem de la școală, lecții aproape că n-aveam, eram singur acasă și mă plictiseam.

      - Ia să mă duc eu la vară-mea, Iulica, că tanti Lena e la muncă, la găinărie! Că poate și ea se pliciti

Împletite-n  țesături  lipicioase,

Fibrele nu sunt nicidecum fragile;

Conspirate, încât să pară futile,

Iau până și zâmbetul de  pe oase.

Arhitecturate cu mișcări agile,

Potrivite-n poziții ingenioase,

Împletite-n țesături lipicioase,

Fibrele nu sunt nic

Un fel de pasăre necorporală,  o  minune

Care ne-atrage spre-albastrul largului sfânt;

Lângă ea,-n eternitate, un loc ne propune

Fiindcă nu se poate aclimatiza pe pământ.

Suflul oricărui fâlfâit de aripi în ascensiune

Ne duce cu gândul la eternul de ne

Când soarele tăinuiește depărtările

Și frumoasa lună se oglindește-n lac,

Sălciile împletesc în cosițe dorurile

Amurgului curgând spre tihnitul iatac.

Lebede ce nu și-au repetat plecările

În hamacul stufului rumen, se complac

Când soarele tăinuiește depăr

În somn se ridică visele în picioare

de pe un rest de realitate apus

într-un azimut de minte ascuns

care arată alte drumuri

dorite sau nebănuite.

După aceea fac plecăciune în faţa

măritului somn ce relaxează fizicul

în timp ce sufletul azvârle-n toate direc

doar cuvântul să-ţi las
în timp vorbitor
de învăţătură

să simţi cum se nasc
munţii şi câmpiile
şi-n limba lor
cântecul

să le spun pe nume
în adieri de vânt
pe un sărut de frunze
femei

să le aşez pe creştet
cununile de lauri
ale luminii

şi abia în târziul n

În cuvintele mele literele cântă
simfonia înălţătoare a sufletului,
dragostea din încreţirea frunţii
cu bucuria dusă-n surâs
învăluie inima.

Câte o umbră în calea luminii
îi întregeşte binefacerea,
să nu fie decât odihnă
trupului într-o refacere
vit

În sătucul ardelean

Am sorbit lumina lumii,

M-am hrănit la pieptul mumii

Până a trecut un an.

Am zburat în sus ca șoimii,

La origini sunt țăran,

Din sătucul ardelean

Am sorbit lumina lumii,

Dar la împlinirea vremii

M-am trezit că-s orășean,

Ce în freamătul