Blog

Resemnare

Printre frunzele uscate,

Doi pași mici și un baston

Ascund zâmbete casate

Dintr-al vieții foileton.

Sentimentele-s purtate

Cu grijă într-un palton.

Printre frunzele uscate,

Doi pași mici și un baston

Merg încet, căci din păcate

Sănătatea de carton

Unii, mai norocoşi, şi-au găsit de lucru mai spre centru, unde oraşul colcăie de lume şi prosperă, acolo unde construcţii de tot felul cresc precum iarba în spaţii ce păreau imposibile altădată. Acolo se fac bani mulţi care ajung în unele buzunare. R

    Cu mișcări nerăbdătoare și iuți, îndepărtam frunzele portocalii ale nucului, care formase peste noapte un covor natural, țesut de mâinile pricepute ale Toamnei, cu firele fermecate ale Ariadnei și pe care le vopsise în culorile pasiunii. Nu reușe

Cu pasul duhului etern curgător,

Măsoară  veșnicia fără zăgazuri;

Clepsidra l-a prefăcut nemuritor

Să poarte ecoul bunelor rămasuri.

La porțile amurgului convingător

Și dincolo de celestele pârleazuri,

Cu pasul duhului etern curgător,

Măsoară veșnicia făr

Unui orificiu de stea i-a mai crăpat

o dată dopul şi-o lumină a coborât

s-o-ntâmpine pe actriţa noastră

draga Stela Popescu

a-nvăluit-o în căldura ei şi-a chemat-o

la regăsirea cu alţi actori dragi.

De fiecare dată când este reînnoit

dopul orificiului parcă

Remember

De zeci de ani lucrurile evoluează anapoda;

nici legile naturii nu-și mai respectă ciclicitatea.
Bunii noștri creștini au trecut la cele veșnice,
iar tinerii, cu maxime riscuri, au plecat dincolo.

Natura cu dantela croșetată agățată de poală
e

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,

Ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri

Stă gata să cadă-n zdrențe peste brumate creste

Când cerbii înfierbântați încep să bată din tocuri.

Cu destinu-nscris în genetica perenității celeste,

Raiu-ț

Dumnezeul meu
m-am lăsat în voia şi grija ta
pe drumul anevoios al cunoaşterii
să nu rămân niciodată singur,

nici când umbra va înghiţi mişcarea.

În somnul ce acoperă ploile
prind rădăcini arbuştii de afin
cu fructul ca pupilele ochilor ei
ce-mi rup tă

Lumina adormită se trezește și coboară în oameni,

Limba în care-mi vorbeşti
lasă loc la semne,
gesturile înconjoară cuvintele
cu maluri de râu.

Deaceea privesc în curgerea apei
şipotind între ele valurile,
pietrele nu zic nimic
până nu primesc semne din cer.

Eu caut încredere-n cuvinte,
ceea ce doresc

Nașterea lui a suprimat metafizica.

I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:

în jarul focului luminând albastru,

și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;

n-a mai fost interesat să-și trăiască viața

ca un condamnat în cătușele timpului.

Vulturul lui Zeus n

Din semințe de realitate udate cu roua amintirilor și...

rădăcini înfipte în stânci zdrobite-n îmbrățișări de spume,

mă furnică un neastâmpăr pe răscrucile mele interioare.

Tainică și blândă ca un fior,

amazoană spațială,

în luntrea poleită cu argintul

Convins
să-şi poarte-n suflet, crucea
la care se închină,
lasă în urmă,
să capete rădăcini
stăpânirea de sine.

Gândurile se rotunjesc şi caută,
porţi se deschid prin ziduri
pentru drumuri viitoare.

Aripi caută dinlăuntru voinţa,
de teama se dezleag

Pe drumul suspendat dintre vorbă și faptă,

exersând dependența,

cu fiecare clipă,

reinventezi meseria de acrobat.

Când sunt atâtea lucruri de făcut într-o viață de om,

pe albia rătăcirii,

între țărmul intenției

– devenită sugestie trecătoare –

și cel al r

Fisura din cafeaua cu lapte

Doar liniștea-și hrănește ființa 

În aburii unei noi dimineți,

Eu, zvârcolindu-mă, am tendința

De-ai înfrunta pe cei ce-s gogoneți.

Cuvânt și faptă se-ncurcă-n gânduri,

Curajul s-a înecat în cafea,

Ridurile zâmbesc printre rând

Pot spune că-mi place toamna,

Atunci când frunzele îngălbenesc.

Chiar dacă norii acoperă luna,

Lemnele în foc frumos trosnesc.

Strugurii s-au ascuns în butoaie,

A venit în mine încă o toamnă.

Mai dau în calendar încă o foaie,

Să calc frunzele, ea mă îndeamn