Blog

Uite, zăpada îmbracă pomii dezgoliţi,
Fulg după fulg ne trezim înzăpeziţi.
Gerul năpraznic mi-a îngheţat suflarea,
Merg la întâmplare, nu mai văd cărarea.

Albul îmi place, vântul bate cu putere,
Mă lupt cu frigul şi zăpada în tăcere.
Sub un copac în

N-au stare vorbele să stea cuminţi

gândul le-ascute şi le săgetează

de pe arcul limbii în stânga şi-n dreapta

cu sau fără ţintă pe traiectoria

dintre vorbitori şi interlocutori

care dau liber timpanelor

s-audă ce vor ei.

Nu pasă nimănui că vagabondajul

vorbe

Emoție statornică izvorâtoare din pământ,

Cu stoicism, să-nsuflețească lumea de afară,

Într-o metamorfoză reciprocă, face legământ

În trupul său, pământul s-o primenească iară.

Arhitect de geniu al naturii, alături de vânt,

Cu munți de capodopere după

Ilie urcă alene spre casă tot salutând în dreapta şi-n stânga pe cei ieşiţi prin curţi cu treburi.

Veşnic pe banca lui, Benet învârte între degete o proteză dentară. Buzele îi sunt uşor umflate şi un firicel de sânge i se prelinge pe barbă.

- Ce faci,

Cu venerație-ți șoptesc spre stele
numele -Românie!
și am sculptat în inimă conturul
hărții tale și culorile drapelului sfânt
florile de colț și veșmintele de cetini
ale culmilor carpatine cu picăturile inimii
le sărut
șoaptele eternității povestesc

TOAMNA RESEMNATĂ

Toamna-și bocește ultimele zile,
iar copacii-s demult, cu umerii goi
i-a împânzit reumatismul iernii,
chiar dacă nouarul desplește ploi.

Doar câte-o frunză rătăcită-și adie
neputinţa de-a se desprinde de ram,
iar vântul grijuliu crengile ml

Dragă Românie,
de ziua ta toţi se întrec
în urări şi excese de mândrie,
în restul anului, cam înghiţi în sec.
Ce-ți doresc eu ție,
dragă Românie?
Oameni calzi și buni
să calce pe urme de străbuni,
guvernanți destoinici și cinstiți
care să nu răsufle ușurați
du

Țară, Românie sfântă!

Te-ai unit! Și azi se cântă, numai românește,

Țară, Românie sfântă, glia ta rodește !

Ai și munți, ai și izvoare, ai și Marea Neagră,

Ai câmpii și văi și dealuri, ai și Delta-ntreagă !

Hai,  rămâi așa cum astăzi ești, făr’ de tăga

Cu mare drag mni-amintesc
De plaiu sfânt părintesc,

Cu vale verde din sat

Unde-o junețe-am lăsat.

În Bologa sus pă deal –

 Un simbol păntru Ardeal,

E cetate lu Mirce`

Care mni-o umbrit frunte`.

Mulț dușmani necreștinaț,

Ce-o dat iama în Carpaț,

Aurul i-o s

Ramurile sunt mai triste lipsite de soare,

Tramură copacii toți, este multă răcoare.

Privesc pe geam, s-a-noptat repede,

Doar bradul în curte este mereu verde.

Imaginile de iarnă frumos sunt pictate,

Vin în gând povești demult întâmplate.

Cu ochelarii pe n

                               În loc de... „La mulți ani!” 

          Fărâmițat pe țărâna străbunilor, sufletul meu soarbe licoarea cuvintelor. Va reuși să-și remonteze coloana vertebral

Îmi plâng ochii de român,

C-am lăsat portul străbun,
Pribegind prin țări străine,
Da mi-e dor țară, de tine!

Îmi sărbătoresc rănile cântând

Costel Zăgan

Un salut matinal

Bună dimineața, Românie!

Te aștept, la o ceașcă de cafea,

Cu un gând ce doarme pe hârtie

Zgribulit și singur, în casa mea.

Vom vorbi, de noi, tot ce se scrie

În gazete dure, de tinichea.             

Bună dimineața, Românie!

Te aștept cu o

Sărut-mâna, Românie - autor Poezii Aurora Luchian

Sărut-mâna, Românie,
Sărut-mâna, țara mea!
Te slăvesc întru mândrie,
Că sclipești precum o stea!

Ascult freamătul rece al iernii,

Cu fruntea lipită de geam zâmbesc.

Trec printre fulgii de zăpadă anii,

Multe amintiri acum mă năpădesc.

Văzduhul întunecat, colorat de ger,

Salcâmii sunt triști și atât de goi.

Printre crengi vântul este străjer,

Rup altă fo