Blog

Meșteru’ m-a trimis în „piroșima” căci pe tabloul de automatizare se sesizase o cădere de presiune semnificativă dar inexplicabilă.

− Când treci pe la „desulfurare”,  ia-l și pe papagalul ăla de Florin, să fiți doi, că așa scrie la carte. Protocoalel

Într-un amurg de vară,

Ascult cu drag o chitară.

Liniştită aştept să vii,

Clipele iubirii se le reînvii.

Într-un amurg de vară,

Privesc marea, a câta oară?

Simt fiorul unei clipe,

Pescăruşul începe să ţipe.

Într-un amurg de vară,

Un pescăruş frumos zboară,

S

Păşeai lângă mine, erai fericit,

Într-o zi cu un cer ca de  cristal,

Ne-am aruncat fericiţi în val,

Sunt atât de multe de povestit.

Mi-ai aşezat pe umeri un şal,

Soarele obosit alunecă la asfinţit,

Lângă tine marea mi-a zâmbit,

Stelele se pregăteau de carn

   Trăiam. Am primit o pauză de la viaţă. Am alergat la bibliotecă, în pauza asta, să-mi cer cartea, dosarul vieţii. Mi-au dat un fişier să-l completez. Trebuia să-l (re) înnoiesc. N-am avut timp. Am bifat într-o casuţă şi mi-am pus numele. Nu mi-am

Femeia cu suflet de metaforă,

tu n-ai văzut-o niciodată;

ai căutat prin inima inundată de cuvinte

reflexele unor idealuri.

în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale.

bărbatul cu suflet de fiorduri,

tu nu l-ai văzut niciodată;

ţi-ai înfipt rădăcinile mugu

RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră, partea întâi)

  Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contra firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate

   Plouă. Se udă pământul. S-a săturat să plângă pe dinăuntru.

Poate aşa,

poate acum

o să vorbească cum picurii biciuiesc obrajii, înainte să mă plec din mine, să rămân un lut cu iarba crescută pe la colţuri, cu urma sau umbra din trup ascunsă de zare

Azi-noapte eram un copac

ce-mi privea forma

acoperită de plapuma înflorată

în timp ce-şi rezema

o creangă de geamul camerei mele.

Frunzele-mi şuşoteau

alintate de-o blândă adiere de vânt

despre lumina lunii

ce ieşise la vedere

printre sutele de stele

care se j

Pe pajiștea curând cosită

Mă-mbat-a fânului parfum,

Iar luna din senin ivită,

Veghează umbra mea pe drum.

Să vii aici și tu, iubită,

Din inimă îmi iese fum

Pe pajiștea curând cosită,

Robit de-a fânului parfum.

Să mă înveți iubito, cum

Să aflu calea ocolită

Stau deseori în a mea grădină,

Am nevoie deseori de hodină.

Sub a copacilor verde adăpost,

De multe ori amândoi am fost.

Aici am scris mereu multe cuvinte,

Pe multe le am acum în minte.

Când frunzele mai tare şoşotesc,

Un zâmbet printre ele zăresc.

De mult

au apărut semne în pietre

pe fiecare rocă e un adevărat mesaj

cei ce nu știu întreabă praful care se așterne

cât spațiu e între noi și cât necaz

nori sedativi se tot încurcă între stele

nu știe nimeni câte vieți pierdute în aburi de extaz

trec ciclu după c

   Nu, nu regret trăirea. Am să pledez, simplu, vinovat, la judecata de dincolo, pentru nevoia de iubire,

să iubesc şi să fiu iubit,

să mă preling la pieptul, la sânul în care mi-am aflat Sufletul,

să-mi strâng braţele până la contopire, ca-ntr-o îmbră

A fost mereu un ins fidel

Și niciodată n-a-nșelat,

În viața lui a fost model

Și pentru alții de urmat.

Consoarta tot i-a reproșat

Că l-a văzut făr’de inel,

Deși era un ins fidel

Și n

Lumina altei dimineţi şi-a pierdut răbdarea. Aleargă printre faldurile perdelei şi nu ţine seama de somnul pernei. Liniştea nopţii se transformă în zarva altei zile, minutarul îşi ştie bine drumul.Trudesc cu privirea până când zorii se  răsfiră într-

Motto: La urma urmei moartea este doar un simptom al vieții. Mario Benedetti

În trist apus, fără motiv

Mă uiţi şi pleci, zâmbind lasciv.

Cum va fi lumea fără soare,

Fără răspuns la întrebare,

Cum să visez, cum să mai sper

Când lumea nu mai are cer,

Când no

  Afară ploaia s-a sucit și-mi bate în ferestre, hipnotic.

  În palele de vânt ce-o dirijează parcă simt o voință, o voință străină care vrea să petrec timpul, care mă aruncă…

   …Și-i soare. Soarele ne izbește prin ferestrele clasei. Și-o văd:

   Gab

Eu am fost raiul sufletului tău

unde găseai oricând perna

pe care îţi puneai capul

ce-şi găsea odihna

pentru culcuşul liniştit de seară

sau

a trezirii de dimineaţă când viaţa

îţi mângâie faţa şi trupul.

Tu ai fost pasărea de pradă

ce-i ciopârţit cu poftă

firim

De o vreme, stau, sunt aici, la banca noastră. Am venit să vorbesc cu tine, tată şi
mă tac, mă cert
pe mine
mă ascult, mă-nvăţ
cum se tace tăcerea, cum se moare cu_
vântul înteţit de dor
şi tac, singur, tac şi
dincolo e tăcerea vorbită şi Sufletul v

viaţa în 4 strofe nonverbale 

să scrii, să bei, să mori. asta e tot 
pentru că deja munceşti, iubeşti, scrii. 
apoi, când te naşti: eşti făcut 
născut, distrus, terminat, regândit 

isprăvile tale, se amplifică 
până la verbe: a cânta, a vorbi, a s