Blog

Dacă intr-o zi

aș închide curcubeul în nori,

soarele în stâncă,

iubirea ta va fi atât de puternică

să le elibereze,

să mi le-aducă

din nou pe cer?

Dacă ai veni după mine  
la capătul luminii
şi m-ai  săruta, 
nu-i aşa că ne-am întoarce
împreună
în aurora boreală?

Dacă aş fi un fulg de zăpadă,

Nu-i aşa că m-ai prinde-n palmele tale,

m-ai aşterne în suflet

să ne topim intr-un vis de iubire,

iar zăpada s-ar intoarce peste lume

pentru mine?

E încă iarnă-n ianuarie

deşi o primăvară discretă bate la geam.

Parcă ieri îmi spuneai

că fiecare femeie

e o zeiţă ce străluceşte,

deasupra ei e mantie de stele,

copacii înverzesc  în calea ei…

petale, fulgi mari, albi, pufoşi

cad în rotocoale, mă mângâie,

mă

Îţi simt bătăille năvalnice ale inimii

atât de plăcut pe pieptul meu,

ah!,sănii tăi tresar când tandru ţi-i ating

gura ţi-o sărut,parcă-i cireaşă- n pârg

Vino iubito,în braţe să te stâng

eşti veşnic primăvara mea !

să hoinărim îmbrăţişaţi prin crângul înv

Frământări de umbre stranii

Şi de taine nerostite,

Trec, precum etern trec anii 

Şi aucerile-aminte.

Trec nisipuri, se strecoară 

Ca-n abisuri, în clepsidră...

Trece viaţa ca o umbră 

Pregătită să ne mintă. 

Ca zăpezile iertării

Trec spre mâine, iertătoare, 

R

V-am lăsat înrădăcinaţi în doruri

când am plecat

trup mirosind a primăvară

aţi rămas ochi prinşi

în obloanele casei

să coborâti cu ea în pământ

să curgeti sub un alt cer

azi tinereţea

nu mai este a mea

în straiele satului

nu pot să mai ţes anotimpuri

doar cimi

Şoaptă tristă, văl de pară

Seara-ncet în trup coboară

Tremur de iluzii frânte

Plâns de păsări să mă cânte

Pe sub aripi de furtună

Timpul ţărâna-mi adună

Obosit gândul se-apleacă

Sfarmă clipa să nu treacă

Peste vis, peste hotar

Steie chiar şi cu amar

În veşmân

Ferec dorul de tine-n tăceri neînțelese,
ascunzându-mă-n rime și vorbe alese;
cu speranța nebună că fi-va un mâine,
cand voi ști adevărul și calea spre tine.

Mă îmbrac în poeme cu versuri de taine,
În fior de-amintire, cu durere și spaime;
Făr’să vre

Stăteam pe bancă și-mi savuram pachețelul cu mâncare. Am ales banca de unde puteam privi în voie la un copac bătrân, cu o ramură groasă, aproape orizontal înclinată peste alee. Îmi amintea de pomul meu de la țară, cu un leagăn legat de o ramură asemă

URMELE TALE

Urmele tale

pierdute prin iarbă,

prin livezi, prin fân,

prin flori,

miros a parfum.

Le-am găsit

adulmecând peste tot,

ca un copoi,

pe unde-ai hoinărit

în libertate și în tăcere.

Am vrut să le adun,

să le număr

sau să le pictez

pe un un tablou,

să-l p

PLÂNSUL LUNII

Mă privește luna cu ochi de sfinx
Cum ascult tăcerile nopții, învăluită
În umbre. Îmi ascultă pulsurile inimii
Clopote în urechile întunecimilor.
Cum visurile-mi scrutează umbrele
Stelelor, căutând urmele iubirilor
Ascunse în undele umb

Aș vrea să rog soarele

să ascundă lumina lui,

să nu mă încălzească azi ,

să nu-mi mai mângâie fața,

pentru că doare.

Şi umbra mi-a spus:
deschide-ţi ramurile deasupra mea
ca să pot creşte
în tăcere.

Sufletul meu

se desfrunzeşte încet,

se întinde subţire şi palid

pe pământ.

Aș vrea

să strâng ceaţa în braţe,

ca şi cum ai fi aici

şi te-aş îmbrăţişa.

Pentru că mi-ai luat sărutul,

ochii ţi-au  vorbit,

despre singura camera neexplorată

din inima mea.

Pentru că mi-ai acoperit ochii

cuvintele au privit

pe fruntea ta un nor de coral.

Pentru că gândurile mi-ai răscolit

cu ploaia de vară,

privirile  s-au gândit

l

Azi umbra se-ntinde  in  noi –

Ne desparte, ridicolă,

linia vieţii.

Stigmatul il port de la-nceput –

Îţi simt privirea discretă

peste umărul meu,

îţi văd surâsu-n oglindă,

vocea ta m-alintă in somn,

dispari  când m-apropii,

iar eu am umbra  lipită

de masă, de