Blog

În adâncul celui care mă cred, nu mai sunt,
am rămas risipit într-o fiinţă străină,
să-i acopăr cu fluturi zâmbetul trist.

Dacă m-ar iubi ar fi prea târziu,
s-a copt miezul din fruct, să-l storci şi să-l bei
aşa cum tăcerea înghite zarva după furtună,

Nu ştiu în ce ordine numerică ne-am alăturat,
să suflăm unul în ceafa celuilalt
în aceeaşi mulţime
dintr-o serie gândită logic.

Interesant cum s-au creat legăturile biunivoce
între inimile noastre prin comunicare,
apetenţa aceea care se naşte
şi sufle

Ce culoare au sentimentele?
Au culoarea tăcerii, a gândurilor,
a privirii mele, a privirii tale,
au culoarea sărutului, a mângâierilor.
N-au culoare când n-am somn,
n-au culoare când mă tem că te pierd.
Ce culoare are iubirea?
Are culoarea ploii, are

Adorm de zile întregi, bătaia de inimă din piept şi nu mă lasă.

Bate de nebună, stâlpi înălţaţi spre cer. De frig,

îmi pun cojoace pe mine, de pământ şi le sădesc  

cu flori, în culori, să zâmbească la soarele de afară,

cu noaptea din mine.

Se va opr

Iubito, tu, eşti floarea mea de mă! 

Te-am prins în suflet şi te-am prins în păr...

Eram cu primăvara la rever,

Dar vânturi încărcate de mister,

Ne închinăm la tine dumnezeie,
Misterul dulce-nchis cu a ta cheie,
Ce-ai apărut din vis s-aduci iubirea
Sorbind din taina sacră nemurirea ..

Când îmi simt tulburându-se apele în adâncuri
Și printre creste de Carpați, suflă vântul neliniști ,
Ce-mi plâng doruri venite de neunde,
Sufletul tresare,ochii-mi caută către... nord!
Privesc orizontul căutând spre înalturi ceva...neștiut.
Simt că

Ce nu-i iubire, nu poate dura, 

Dar eu te-aştept şi-n somn, frumoasa mea.

A stelelor sălbatică sclipire, 

Îmi ştiu durerea, plânsul meu de tine. 

Un fel de doină

Vulturii în pielea lor

se topesc de primul zbor,

prin aerul de mătase

noi băgăm munţii în case

unde dorul ferecase

doina dulce în pridvor.

 Norii dorm frumos pe ciuturi

şi avem în case fluturi,

pe macate în odaie,

ferecate-n lâni de oaie,

pune

Ne încolţesc câinii nerecunoaşterii,

Fiara analfabetismului muşcă din noi.

Sângele picură în cuvinte 

Pe partitura de ploi. 

Mi-e sufeltul fluier de soc... Eu sunt rug...

În mine şi-afară de mine, tot plâng. 

E arşiţa gândului meu, pustiire...

Nu pot să mai cred, nu mai vreau, în iubire.

Mi-e sufletul fluier de fag, ram de dor

Şi plânge durerea... Şi-n nopţi de nesomn.

Croiesc

(Foto de aici)

Eram studentă în anul doi. După sesiunea din februarie, stoarsă de puteri, cu examenele luate cu brio dar slabă ca o scândură… hm, aveam un chef nebun să nu mă duc acasă în vacanța scurtă, de o săptămână. Însă vezi să te fi putut înțele

De m-aş preface-n Soare,

ţi-aş încălzi

trupul încins de frigul dragostei

şi ţi-aş sorbi,

roua de pe buzele-ţi maci vii…

De m-aş preface-n Lună,

ţi-aş acoperi,

cu raze strălucitoare ochii

şi-aş adormi,

pe sânii-ţi cruzi – dulci mere coapte…

De m-aş

Școala era o clădire veche, ciudată, cu un singur nivel, ce avea pe o parte un hol imens cu un perete plin de geamuri, iar celălalt perete cu uși și ferestre ce dădeau în clase. Toate pauzele, orele ce nu se țineau, sau zilele când ploua și nu puteam

Din somnul meu de veci, 

Eu te privesc, copile.

Zadarnic astăzi treci

Cu lacrimi în privire.

Să nu te sperii!

Când noaptea... o lumină 

îţi mângâie chipul,

sunt în preajmă-ţi

învăluită în vise...

Nu tresării!

Dormi!

Aşa cum dorm fluturii

pe pietrele reci.

Eu murmur o cântare divină...

De pe gene mi se vor ninge fulgii

îngropându-te-n ninsorile,

care odi

primăvară

Văzduhul, orgă nebună,

Bate vântul când e lună,

În adânc de apă vie

Se văd umbre de stafie

Şi-n lumina ce inundă

Se zbat zeii în osândă,

Şi de-atâta cer şi soare

Joacă inima şi sare,

Zburdă falnic şi înoată

Pe câmpia-nrourată.

Primăvară,-foc de-argin

       DESCOPERIRE

În pământul dacic, străvechi,

am săpat, să scot ceva nou,

cu uneltele strămoșilor, vechi,

cuvinte de aur – lingou.

Am tras în ele cu săgeți;

le-am disipat în poeme,

în rame prinse pe pereți

ca un suflet rănit, care geme.

L-am întrebat