Blog

În ochii tăi citesc regretul
că nu poţi da anii-napoi,
Şi-ai vrea acum să ştii secretul,
cum poţi clădi un drum, în doi.

Destin

Stă în poartă o bătrână,

numărându-şi anii grei,

printre florile de tei,

streaşină-şi făcu din mână

de scântei.

I-au plecat copiii-afară,

să lucreze la străin,

pe acasă rar mai vin,

se roagă să-i vadă-n ţară

spre alin.

Tristă bătătura tace

şi bătrânul

 Din adânc de mare îmi extrag esența

 Liniștii profunde-a gândurilor mele

 Si privesc coralii cu indiferența 

 Unei stânci din munte ivită printre stele.

 Si o pace rece greu mă înconjoară,

 Bezna îmi pătrunde întreaga neființă,

 Zambesc acum în sine pent

mă simt cuprins de-o tainică privire,

de acea picătură de lumină

pogorâtă din strălucirea

Stelei de la Răsărit

reflectată de ochii tăi,

prin inima ta

care-mi vestise

întreaga deschidere

a micului dar imensului tău univers!

asemeni magilor de-odinioară

purtat

doar infinitul a mai rămas între noi  

un gol uitat între două existențe paralele  

ce s-au intersectat odată

într-o lume ireală,

într-o explozie de sentimente

nefiresc de normale

și care

s-au pierdut  în abisul

creat între ele. 

doar gândurile

ni se mai înt

 Tăcerea ta o simt asurzitoare,

 Cuvinte nerostite mă rănesc

 Și nici nu știi ce mult mă doare

 Această liniște ce n-o doresc.

 Flacăra iubirii ieri s-a stins, 

 S-o  reaprind nu ar avea un rost

 Deși am fost de focul tău atins

 M-am ars și vreau să uit

Deşi la început pare eternă, din nefericire nu este aşa.

Astăzi mă simt o singuratică, exilată între marile dureri !

De ce nu ştim să delimităm exact sentimentele pentru o persoana care la prima vedere ne pare un suflet bun, blând şi frumos... ?!

De obi

Pâlpâie lampa tăcerii
cu fitilul rău scurtat
au venit iarăşi hingherii
însă câinii n-au lătrat

Cu fitilul rău scurtat
gata sunt să explodez
ca să fiu din nou bărbat
înfloreşte-un tei ce crezi

Gata sunt să explodez
au venit iarăşi hingherii
ca să latre chiar

Sunt pe banca de întâlnire şi stau de vorbă

în limba noastră, a amintirilor, cu tine, tată.

Şi tac şi ascult şoaptele vuite. Nu ştiu dacă de Suflet sau de vânt.  

Nu le înţeleg acum. Le strâng pe toate şi-n noaptea care bate la uşa zilei,

am să deschi

Se înnoptează, mâinile-i dau din coate
se agită prin aer, selectează gesturi
promit materializarea lor în fapte.

Noaptea toarce fuioare de întuneric
ochii îndrăgesc aspiraţii regale,
regalul se prelinge cu subtilitate pe trup.

De neostoit agitaţia mâin

- Loți baci, cu restul scândurilor ce faci? Că-s cam putrede...

- Eu  plătește la mine o țigan să le duce la gunoi... Asta e! S-a dărâmat, s-a dărâmat, bine că nu este prins cineva sub ei! Ioi! Iștenem, iștenem... Și a plecat mormăind, necăjit.

Casa lu

sunt

sunt aer şi lut,

doar umbră şi scut,

spulberat nisip

cu suflet şi chip.

sunt mască şi apă

şi timpul m-adapă,

cu anii mei goi,

în chip de strigoi.

sunt cărare şi vis,

amintire, abis,

petală de flori

în mii de culori.

sunt dorul fierbinte,

pierdut în cuvint

m-a pedepsit îngerul cu portret în creion
mâna ta picta stângaci fire de păpădie
ți-am spus că iarba nu se poate ierbi
frunzele nu (mai) pot înfrunzi copacii sting culori în apus
nu bate vântul nu plouă nu (mai) ninge
fără umbra iubirii ca o stea ce

Tu ești primăvară, un alb ghiocel,
Știi tu, femeie, cât te-asemeni cu el?
Gingașă, mlădie, aproape te frângi,
Vitregiile vieții, tu știi să învingi.

Dimineaţa magnoliile îşi risipesc parfumul

peste gândurile  încă-adormite.

Dimineaţa muzica egalează frumuseţea

visului spulberat în zori.

Dimineaţa lumina înghite lacrimile umbrei

care aşteaptă la porţile paradisului

Dimineaţa salcia plânge soarta frumoas

Tu mă cauţi acolo unde nu sunt,
mă găseşti unde nici nu te aştepţi
şi totul devine o întâmplare,
suntem expuşi neaşteptatelor surprize.

Lumea este un conglomerat de relaţii
cu miros de păcat ascuns,
tu spui că trebuie să fie o fantă
prin care pătrunde

Făcusem alt scenariu...

Mi-ar fi plăcut să fie altfel viaţa

Chiar şi după ce am înecat în 

Oceanul lacrimilor mele 

          Fericirea şi iubirea sunt stările de spirit, pe care ni-i le dorim cu toţii. De multe ori, când viaţa este tristă sau grea, uităm că este şi frumoasă. De aceea căutăm răspunsuri în noi, la întrebări care se nasc involuntar, când totul pare