Blog

8 Martie – Omagiu adus Femeii

      FEMEIA

        Motto:  Femeia frumoasă place ochiului,

                   femeia blândă place inimii. Prima

                   este  o  adevărată  bijuterie, dar a

                   doua este o comoară.         

La orizont nu mai văd  umbrele  copacilor,

siluetele păsărilor,  petalele trandafirilor,

lângă mine, firul ierbii  s-a culcat la pământ,

peste mine norii  au lăsat ploaie de-argint.

Te caut, te strig,  în mine nu eşti,

în câmpia de nori  te-adânceşti.

Cu m

Te-am iubit eu mai întâi sau tu?
Ori poate a fost o fulgerare,
Când cerul a hotărât să fim
O singură ființă.
Era o zi senină ca aceasta…
Gătiți de marea sărbătoare,
Copacii își puneau haine noi
Din verde crud;
Cu ghiocei albi prinși la urechi,
Încăl

Eu sunt visul tău pe jumătate visat
împlinit prin tine
Tu eşti visul meu jumătate visat
Împlinit prin mine
Te strâng în braţe şi-ţi şoptesc 
sunt aici, lângă tine.
În inima mea aud
cum bate inima ta,
mâinile mele simt
cum gândurile tale
prind viaţă.
Vieţile noa

În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie puternică... Julius Henry „Groucho” Marx cât te-ai înşelat! Locul unei femei e lângă, alături, împreună cu… , de aici el îşi extrage seva, puterea.

O femeie este puternică, frumoasă când are alături

(Foto de aici)

În ele sunt tristeți neașteptate
și bucurie căreia-i știu rostul,
lacrimi ascunse și taine criptate,
iubiri uitate făr-de adăposturi.

O anonimă, stea ascunsă-n vers
și nemurire în cuvinte oarbe,
asta-i femeia. Strop de univers,
gingașă f

Mi-ai fost, îmi eşti…

Mi-ai fost plinire, început

Şi leagăn fragede-i pruncii,

Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii,

Zidire-n care m-am născut!

A lumii jumătate eşti,

Regină peste univers,

Zeiţă, muză pentru vers

Şi zână bună când zâmbeşti.

Eşti bucuria zo

orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții
suflete blurate aburesc geamul tramvaiului
niciun doctor nu practică autodisecții
plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa
captivantă
liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale
se sare cu parașuta de

visul unei nopți de primăvară

parcă te plimbai pe cer

 printre stele și luceferi,

c-un contur de lună plină,

rătăcită prin grădină.

stam lungit pe iarba deasă

 și priveam la tine-ntruna,

erai tu sau era luna?

tot călătorind cu mintea

printre norii afumați,

i

O pasăre în ceruri cu aripi maiestuoase, 
În zborul ei feeric și mândru printre nori, 
Cu o zeiță-o asemăn pictată în culori, 
De un artist celebru în linii prea frumoase.

La mulți ani, scumpele mele prietene!!!

Vă doresc sănătate, împliniri, să vă bucurați de floarea minunată a vieții
voastre, voi, stamine galbe între petalele cu nuanțe curcubeice, cu exotice

parfumuri,înminunate de raza aurie a Regelui Soare,înviorate

La mulți ani, scumpele mele prietene!!!

Vă doresc sănătate, împliniri, să vă bucurați de floarea minunată a vieții
voastre, voi, stamine galbe între petalele cu nuanțe curcubeice, cu exotice

parfumuri,înminunate de raza aurie a Regelui Soare,înviorate

Mă-ntorc la nenăscutul altui veac,
un imperfect smuls dintre-ntâmplări
ce-o să se-nscrie pe curba lui solară
cu faţa confecţionată de la capăt.

Din somnul lung n-o să se nască nimic
decât masca unor vechi blesteme,
un fel de dispreţ al începutului nîm

Se duc clipele alene

Căutând nemărginirea

Plânge sângele în vene

Dorindu-şi doar nemurirea.

Zilele se duc şi ele

Ignorând dezamăgirea

A rămas o zi din stele

Ce îşi cântă contopirea

Dintre două boabe cele

Pe care doar ea natura

A-ncercat ca peste ele

Să presare

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n

Am hotărât,

Nu demult,

Să împart timpul în două:

Viața, sărutul, îmbrățișarea...,

Destinul, universul, totul...

Inegal, necântărit, nemăsurat!

Acestea mi-au fost condițiile...

Tot atunci,

Am hotărât

Să privesc puțin mai îndeaproape

Particule de viață, posibi

Mai greu este să zbori

Cu aripi frânte în micimea clipei

Și sufletul sfârtecat de iluzii spulberate în plin de destin,

Mai greu este să te oprești

Din drumurile pe care ai plecat

Și la care, desigur nu le vezi sfârșitul...

Acolo, spre infinit, totul pare

N-am să mă schimb


N-am să mă schimb, mai bine tac,
la pieptul tău, ca întâia oară,
nu vreau să fac lumii pe plac,
nici dor nu vreau ca să mă doară.

N-am să mă schimb în ochi păgâni,
căci tu cobori din vis divin,
să crească urma mea-n fântâni

cum mureau gutuile la fereastra mea
din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară
şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună
căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea
venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare
şi t

Vine o vreme

când mâinile mamei,

neputincioase,

abia mai pot să şteargă o lacrimă,

să mângâie icoana 

zidită în altarul sufletului său.

         *

Mămă,

plămada ta de-a pururi 

răsare din sămânţa 

nepângăritelor iubiri.

       *

Mamă, mamă,

crâng în floare,

apă li