Blog

O POEZIE DIN SUFLET PENTRU TOT CE INSEAMNA... FEMEIA...LA MULTI ANI TUTUROR...

Iubită, Mamă, Bună

Te-ai întrupat din umbre,
Ai devenit lumină
Te-ai risipit în cețuri,
Ești printre flori sublimă.
Nu știi decât ce-i șoapta,
Cuvântul ți-e alintul,
Dreptatea ţi-

doina mea de peste deal

doina mea de peste deal,

 cântă-mi, dragă, din caval,

și mândrei adă-i prinos

cântec din fluier de os,

că era pradă ușoară

pentru ea ca domnișoară,

tot ce-a fost în văz vedere,

mi-era singura avere,

mă temeam să nu o fure

un tâlhar cu

mă-ntorc în amintiri

și caut strălucirea timpului de-odinioară

pierdut  printre decenii

trecute și petrecute

printre nopțile nedormite-n iubire

și săruturi mistuitoare

printre visuri înalte

și gânduri zburate

în întâmpinarea păsărilor călătoare

ce purtau cu

 Voi merge pe a vieții fără de-ntors cărare

 Nimic nu m-ar întoarce o clipă înapoi,

 Nici sărutări fierbinți  ‘nainte de plecare,

 Nici doruri rătăcite în amintiri cu noi .

 Dar timpul nu va șterge povestea noastră dragă

 Și-n suflet vom păstra-o închi

Îţi aduci aminte de semnele cu care coloram cerul?

Mi-ai spus să nu le mai folosesc. Cerul era pentru mai mulţi

şi, atunci, m-am ascuns printre rânduri de cuvinte

să ştii că erau doar pentru tine. Acum, tu,

te piteşti de îmbrăţişări de litere

şi pictez

O sirenă aruncată pe ţărm de valuri uriaşe
nu se retrage-n mare odată cu ele
priveşte nelămurită
până o recuperează următoarele valuri.

În mintea ei îndrăgostită de pământeni
se produce declicul,
rupe margini împosibile,
tăcerea se-mparte între suflet

            Am obosit să aştept un semn de la tine, şi m-am întins pe malul apei, cu urechea lipită de nisipul fierbinte. Scoicile-mi şopteau cuvinte amăgitoare despre iubirile noastre, despre singurătatea din mijlocul lumii, despre reguli încălcate,

În arta dimineţii,

de la ieşirea din noapte

până la lumina din mintea mea,

doar picăturile de ploaie

străbat distanţa dintre mine şi tine.

Petalele florilor grele de ploaie,

fluturi cu aripi cristalizate,

pescăruşi amuţiţi de durere,

străzi pustii, inundate

Dincolo de realitatea de zi cu zi pe care o percepem noi oamenii, dincolo de aparenţe, se pare că mai există o lume neştiută, o putere nevăzută care uneori, preţ de câteva minute, ne deschide o poartă spre o lume care ne fascinează cu ineditul ei.

Und

De 8 Martie:

eu te iubesc, penelopă

stai întinsă tu, femeie, pe un pat de  vise dulci,

parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,

ai pe cap maramă  albă, trup de aur, sâni de aur,

plămădită din miresme, de un mare meșter faur,

în vârtejuri diaf

Cand privim in calendar,

Este primavara iar,

Insa nu trebui uitat

Martie abia a debutat,

Cu niste zile bolunde,

Care multe pot ascunde,

Fiindca iarna pitoreasca,

Face vizit-armeneasca,

Vizita cu N urmari,

De drumuri multe blocari,

Care s-or mai remedia,

De-a ve

Cuvintele, răzbunătoare, s-au adunat pe hârtie

îmi colindă sufletul la început de primăvară

pe jumătate îngropat în păcatele de ieri

strânse cu grijă sub lespedea unui vis.

mâna refuză pixul îngheţat pe cuvântul „fericire”,

stâlcit de pref

                                    IEZII DE CĂPRIOARĂ – Partea a II-a

    Cum spuneam la începutul povestirii, întâmplarea se petrecea pe la jumătatea lunii iunie, când elevii se află deja în vacanță. Așa că, nepoțelele mele: Cristina și Georgiana,

Doar timpul mai așteaptă o veste de la tine. 
Eu, resemnat și singur, mă uit pe o fereastră 
Și-un gând pierdut în zare oftează și suspină 
Privindu-mă pe mine și florile din glastră.

S-au ofilit de-o vreme căci fără a ta iubire 
Pierdute-au fost în noap

                                       O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI

  Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Benche

  RÂNDUNICA  MEA

Sub streașină, la fereastră,

O hărnică rândunică,

Fără cursuri de „maiastră„

Și-a făcut o casă mică.

Este bine construită:

Din pământ, pleavă și... ghici!

Cu apă fiind lustruită,

Pare a fi din chirpici.

Înlăuntru mobilată

Cum nu ți-ar t

unde-mi sunt cuvintele nescrise până acum?
pare ca şi cum ar fi undeva într-un sertar la dospit
ca un privilegiu
sau în butucul de plop
pus la topit înainte de a fi tras în hârtie
prin care colcăie viermi uriaşi
mai mari decât degetul mare
mă uimeşti îţi

Gânduri despre literatură

Consider literatura ca pe un prunc îngrijit cu delicateţe şi dragoste, alimentat cu sentimente profunde şi miere de litere izvorâte din suflet. Cuvintele, oh, ele sunt zâmbetul artistului, durerea lui, lacrima lui... În liter

S-a terminat  ziua asta va începe alta…mă-nvârt în cercul vicios al gândurilor mele.

Privesc foile albe, iar respiraţia  alertă vrea să mă încurajeze, tâmplele îmi zvâcnesc, apoi pulsul devine mai slab, abia perceptibil. E atâta linişte că îmi aud băt

Uite, iubite,

copacii ning cu ardoare

în  faţa ferestrei!

Să visăm la petale,

la fulgi satinaţi de zăpadă,

să ne prindem de mână,

să culegem buchetul.

Uite, iubite,

copacii ning cu ardoare!

în imagine: Apple tree in Bloom at Giverny, de Claude Monet