Blog

Chiar dacă plâng, mi-e îngerul aproape....

Se-nalţă ca un porumbel spre zări de vis, 

Ca ramuri de măslin să-mi dăruiască 

Să fiu un foc etern, de neînvins.

Alerg curat spre tine, spre locul nostru,

la banca noastră, sub stejarul gol de frunze

şi vezi tată?

Cerul îşi scutură norii cu stropi de ploaie.

Îi aşează Sufletul în fulgi mari de zăpadă peste noi

şi vântul suflă acum să nu se aştearnă

mizeria peste

Când ziua se îmbină cu noaptea
şi-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viaţă pe faţa ta albă
şi se metamorfozează
în iubire divină.

Toate clipele se concentrază la un loc,
să mă uimească.
Ca o vinovăţie iertată în o

Încercări


De încercam vreo înșiruire,
când noaptea mea avea și lună,
spre poarta noastră, nesfârșire,
tata-mi spune că nu-i a bună.

Cătam izvor sau sfântă cale,
să-ți mângâi unda, să te beau,
visări din visele-mi astrale,
în pașnic fel, eu

Întotdeauna vinovat de inerţie
timpul mă lasă în urmă păgubaş,
să mă recunosc în anotimpul iernii
măsurând nopţile lungi şi geroase
cu sentimente calde de femeie
repusă în dreptul iubirii pătimaşe.

Tu mă consolezi cu surâsul candid,
eu încerc să-ţi of

Te-aştept în seri de vară sidefii,
Aproape, mai aproape să îmi fii
Sau chiar în noaptea brună şi albastră-
Să-mi fii în vis, tu, bate-mi în fereastră

Şi să mă sorbi din ochi, ca-n ziua-aceea,
Când renăscu, în mine, iar, femeia,
Să-mi fii, să-ţi fiu, p

Te-ai întors

timp ce am fost

să-mi tulburi împacarea

 cu cea care sunt

atâţia de “dacă”

 nasc clipele trecute

n-ai puterea să mă laşi

să nu-mi adun risipa

pe frântă ramură

la cap de pod spre nesfârşit

mi-e drumul deschis

dincolo de violet

oglinda reflectă

timp

Îngrop trecutul în sacul cu amintiri uitate.

Înalţ colinde, în concert, pe cer. Sufletul

să le primească, să le audă, să vină,

să ne spovedim îmbrăţişaţi de şoapte curate.

Păcate ale iubirii

cu soarele ascuns

printre norii cu dinţi

şi urme de flori îng

iarna

Iarna e feeria pe pământ,

să mergi cu Pieter Breugel la vânătoare

într-un ținut nordic

plin de culoarea albului

în raiul înghețat

unde domnește liniștea și Dumnezeu.

Aici fiorii liniștii se împrăștie ca demonii

și ne fură inimile

lăsându-ne veșnic

sub c

Eu vreau 

Eu vreau să văd distanța între cuvinte,
distanța dintre noi, care e drum,
să trec de praguri, să te-așez cuminte,
lumină, cumpătare, sau parfum.

Să trec cu tine dor, până-n revere,
să trec de visul ce mă soarbe și mă doare,
luminii înainte de

Grupuri,grupuri pe-nserat

Vom porni la colindat,

Poposi-vom pe la case

Cu ferestre luminoase.

Vom ura cu cetiniță

Doi baieți și o fetiță,

Vom ura cu busuioc

Casei să îi dea noroc.

Colindăm, vă bucurați,

Urarea ne-o ascultați,

Fiindcă-n cerul plin de stele

Ast

Nimic din ce se spune
nu are aripi,
are doar vânt uscat
şi uneori culoare,
restul e curiozitate
bolnavă.

Cer, cerului în sarbătoare
cu luminițe fel de fel,
îi cer într-una cu ardoare
să vii în vis înceninel,
să îți șoptesc cu dor, frumos ,
să-ți povestesc, să dau din casă
de întâmplări de-aici de jos
dar, neputința nu mă lasă.

Singurătății i-am tăcut,
de

Printre bagaje împachetate cu amintiri, clipe,

am lăsat semnele trecutului şi mi-am pornit

drumul spre casă.  

Cu mesaje de dor, scrise la cotituri, răscruci de virgule

întoarse de aripile văzduhului coborât pe pământ,

sufletele îmbrăţişează şoaptele

În sfânta seară de Ajun

Când stelele păreau c-apun,

S-a născut pruncul cel sfânt

Ce-l purtăm mereu în gând.

R….Pe cărări alunecoase

Colindăm la multe case,

Cu stelbă de busuioc

Să  aducă mult noroc,

Cu flori albe botezăm

Peste pragul ce-l urăm.

Colindăm cu r

Îndemn 

Oprește,vântul iernii, iubito pentru-o clipă
și ascultă al meu suflet, ce-i plin de întrebări,
la marginea de gând, mi-e visul și-o aripă,
nu ne mai cresc tulpini, nu se mai nasc nici mări.

Nevoie am, iubire, de valurile-ți vise,
când

Am marcat pe hârtie

şi aştept să-i vina rândul,  

să-mi audă strigătul de dor.

Norocul plângea în sunete de fanfară.

Mi-am scotocit buzunarele sufletului,

să aflu cuvintele, cheia de la loteria viselor.

Nu le-am găsit.

Era prea rece afară.

Merg înlăunt