Blog

În suflet mă colindă leru-i ler

Lumini de stele... din vrăjitul cer

Aud povestea Sfântului Iisus.

Şi magi călăuziţi de stea s-au dus

Cu daruri pentru Sfânt venit din cer,

Născut în frig, în staul, leru-i ler

Boii suflau, căldură să îi facă

Marelui Prunc, î

Drag îmi este Moş Crăciun,
L-aş pupa în colţ de drum!
L-am văzut, e subţirel,
Arătos ca un prâsnel!
*
L-aş ademeni-n ogradă,
Dar am cu bărbatu' sfadă.
E gelos şi pe-un muscoi,
Care şade pe gunoi.
*
Fuga, în casă, mă duc,
Şi mă holbez pe facebook.
Îl studiez uşur

PLĂSMUIȚI DIN IUBIRE

Iubire e cuvânt zidire,elixirul vieții, apa vie, minunată plăsmuire
Dumnezeu făuri suflarea vieții, căldura,frigul,lumina și întunericul, din iubire
Plăsmui timpul,clădi omul din propria divină sămânță,a sa cea mai perfectă
Creați

Amintirile-mi suferă de o uitare treptată
fapt pentru care se dezbracă de piele
într-un discurs ingenios.

Am sărbătorit evenimente normale
cum ar fi căsătoria,
am scris şi am fluidizat cuvinte
pentru că sunt om al pământului
legat organic de ţară
pe c

Se apropie Crăciunul.

Iarna nu ne mai cunoaşte.

Pe dealuri abia de sunt câteva petice de zăpadă. Şi plouă şi e vânt, nu prea tare, însă destul ca să-ţi arunce stropii în faţă.

Tăpşanul de lângă piaţă s-a umplut de apă. Rece, tare rece.

Doi băieţei de 5-

gânduri de iarnă

zboară fulgii de nea

 ca fluturii osteniţi

peste o natură

mâzgălită cu cerneală,

lebede se rostogolesc pe cer

 ca nişte morgane solitare

în estuarele de azur ale zilei;

gavote de melancolii,

tăceri, ispite şi regrete

trec prin cetatea sufletu

Îmi colind

sufletul cu leru-i ler

şi bucurie

să-mi ascult şoaptele

din ziua sfântă

când pe pământ

a coborât

din steaua de pe cer

Iisus. 

de dorul

colindului din suflet

pentru tine

Tată.  

Sfârşesc drumul dorului de prin cotloanele minţii,

sistematic aranjate pe trepte de căutare,

în dimineaţa din noapte.

Lumina din stele, sfredeleşte adânc pântecul iubirii.

Par magi.

Vestesc ajunul.

Sufletul.

(Re)naşte.    

22.12.2014, ora 17, 22’

Toc mărunt nervi rămaşi neamputaţi de timp

şi dorul arde,

stomacul mă roade

şi fierea îmi lasă gura pungă.

Tulumba de cârnaţi o pregătesc

să-i strâng pe toţi, să satur câinii  

care urlă la lună, să tacă,  

să-mi aud tăcerea cum îşi tânguie şoaptele.

T

Pustii sunt serile de sărbători...

În nori mi-ascund tristeţea uneori,

Iar pleoapa mea, ades bacoviană

Se-ascunde-n lacrimi, seară după seară.

Dragi prieteni de pe chat,
Am pornit la colindat,
Celor de  pe site, Colind,
Să le cânt, am să mă prind.
Luați aminte, așadar,
La colindu-mi dat în dar:
Azi, în zi de sărbătoare,
Vă urez la mic, la mare,
Sănătate îndelungă,
Ani-la zeci și zeci s-ajun

e vremea colindelor

Doamne,

 intrăm în zodia sărbătorilor

când se frământă colacii

 şi când nuntim

naşterea Fiului Tău

 în ieslea cu paie;

curge timpul şi abisul,

 steaua curge

 către această minune

care a înviorat lumea

 şi-a lepădat-o

de păcatul original…

trag

Mă plouă...

Mă plouă cu tine și vise prin vreme,
mă plouă o clipă sfințită cuvânt,
îmi udă și zborul și taina sub pene,
luându-mi tainul, ca dor, sau ca vânt.

Mă plouă pe aripi, un vis...ca popas,
cu picuri dorință să plec și să vin,
se scurge nisipu

Am răsărit din marea cu sirene
şi pe nisip îmi tremură iar pasul
când valul se tranformă-n diademe,
mă alungi,nu-mi mai asculţi nici glasul .

Mă risipesc în zarea ta pierdută,
precum e visul nopţii neştiut
doar şoapta mea rămâne mută,
pe-altarul tău,

Am aşezat pe hârtie aceleaşi cuvinte – vocabularul meu.

Mai am câteva.

Le împart în două stări

şi le pun la împerecheat,

să se nască altele,  

eu să (le) citesc pe litere, cu puncte şi cu virgule.  

Îmi cer odihnă, mâinile. Au bătături la degete.  

Se