Blog

Se lasă bruma pe pământ, în dimineaţa asta.

Alb e tot cuprinsul şi ceaţa din cer,

se aşterne în aerul din noapte.

Îngheaţă frigul.

Prevesteşte lumina din zi.

Şopteşte căldura în cursuri de ape.  

Se prelinge dorul în suflet…  

18.12.2014, ora 09, 43

De Crăciun...

Cu flori de măr, a noastră moștenire,
Și-o stea, care mereu a răsărit,
Am colindat prin lume, cu iubire
Și-n drumul meu, la tine am venit!

O cetină mă aștepta-n fereastră,
Smaraldul ei era tot neschimbat,
Parcă l-a-ntinerit iubirea noastr

Sărută-mă, iubite, nu fi gelos pe Vântul
Ce-aleargă în neştire, şi-apoi e nestatornic,
Se întrecând, isteţul, cu ceasul de la ornic
Şi, nefiresc de iute, spre zări, îşi ia avântul!

Sărută-mă iubite, nu fi gelos pe Soare,
El e amantul Zării şi-n marea-

Sfios, un gând, din zboru-i se coboară
Pe aripa-i, ca fulgul de uşoară,
Cuminte, mă priveşte într-o doară
Şoptind complice - n-ar fi-ntâia oară:
Hai, vino, zboară!

Mă duce hăt, înspre-o nemărginire-
Din câte sunt, întinsă peste fire,
Ce a ascuns în ea

Instant, în graba timpului pierdut prin magazia de iluzii,

aviz de marfă, cu vise, am întocmit, să-mi plouă cu ele

în noaptea ce stă să vină.  

Camerele sufletului, le-am curăţat de toamnă.

Proiecţia fulgilor de nea, îşi aşterne

povestea pe cerul braţ

Moşule, se-aude vorba circulând pe internet

Că faci daruri virtuale, dar... şi pene de curent,

Cu lanterna intri-n case şi-ntr-un ritm tot mai alert 

Laşi bugetul să plutească-ntr-un dezinteres latent. 

S-a dus dracului factura, banii de economie

Şi tăiem

CREZUL MEU..
Laura Schussmann

Pe cărările uitărilor de sine
uitate chiar și de uitare,
îmi tot căutam
crezul meu..
Și mă tot întrebam...
Ce tot caut pe aici,
așa ,
de parcă nu am pierdut nimic,
dar tot sper să găsesc ceva ?

Și tot zbur

 PRIETENE DE PE CRONOPEDIA !

Toate visele pe care le făurești în aceste zile magice de sărbătoare să se împlinească și drumul străbătut pentru realizarea lor să îți aducă bucurie în inimă iar în casă sănătate,belșug și voie bună...
Să dăruiești zîmbete

Nopți

Stau nopți și-adun trecutele chemări,
ascund dureri, veninul de la toate,
curg ape când mă întind spre-albastre zări,
sau când zâmbești...așa, pe jumătate.

Și mă trezesc în zori umblând prin vise,
cătând cuvântul tău în a mea soartă
di

Am așteptat cu-nfrigurare
pe moșul Nicolae să-mi aducă
un dar frumos...nu-l voiam mare!
măcar o ciocolată și o nucă.

Lângă crucea de piatră,
lumânarea flacără tremurată,
plânge în sâmbăta morţilor,
se topeşte încet în lampionul de sticlă.

Luminează calea spre rai, caută
ca Diogene-n agora un om cinstit
ziua.
Noaptea-i un deal de lumini,
un cer răsturnat
peste cimiti

Am închis frigul într-o ladă, pe credit luată,

să-mi scot sufletul în poiană şi cald e acum,

afară şi plin de cer albastru şi senin.  

Nici

nu ştiam

de e poveste

sau nu,

dar,

îmbrăţişaţi, dansam pe valsul fulgilor de nea

căzuţi pe pământ. O pătură pentru

O geană tremurândă atinge lacul
Înfiorând fantasmele făpturii
Trezind la viață ascunsul și înaltul
Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii!

Încă-adormită ți-ai intins piciorul
Și aprinzând un cer la răsărit
Un sân obraznic își dezgolea izvorul
Iar toate florile-

De pe dealuri, printre vii

Curge iarna spre câmpii...

Într-o clipă-i jos în vale

Şi nimic nu-i stă în cale!  

A pus bărbi de promoroacă

Şi la mine pe toloacă,

Iar din pletele-i stufoase

Curg broboade de mătase.

Vântul o prinde-n vârtej             

Răsucind

despre copilărie

în bătătura noastră plină de vise

tatăl meu a răstignit speranţa

şi a legat-o de cumpăna fântânii

din care ieşea apa ca aurul

şi noi o sorbeam în lunile secetoase

când arşiţa verii ne muia oasele

şi  călcam pe desculţe pe ţărâna

morţilor un

Pe-un câmp cu maci m-ai dus în ziua-aceea,
Acolo început-a Odiseea
Trăirii-mi, Doamne, am trecut hotarul
Acestei lumi, pluteam spre avatarul

A’cărui porţi de Domnu’.au fost deschise
Anume, pentru-nflăcărate vise
Ce,-aievea le-am trăit ; mă văd ş

Iubeşte-mă cu-ardoare, iubeşte-mă cu patos,
Nu cu presentimente, nu vezi cât sunt docilă?
Să-mi amintesc de vremea pe când eram copilă,
Să ne unim în zborul spre muntele lui Athos.

Iubeşte-mă cu suflet, să-mi vezi pe chip uimire
În fremătări nebune, c

În ochii tăi ceru'-mi dădea binețe
Iar brațul tău îmi dăruia căldură
Și-n locu-mi ar fi vrut să se răsfețe,
Eternitatea cu un colț de gură. 

Dar ce himere ți-au intrat în sânge
Și vorbele nebune le-ai purtat
Pe suflete s-alerge spre-a le frânge
Și-n întuner