Blog

Din toamnă, coşul aşezat pe un ştergar,

trage de mine cu ochiul mărului.

Îşi prezintă culorile să-mi lase apă în gură  

după anotimpurile înghiţite de timp.  

Şi roşu şi galben pe cerul albastru

şi muşc nesătul şi-necat în ispită,

adorm cu mâna zălog p

TRILOGIA PLOII

EU ... TU... TOAMNA VIEȚII...
Laura Schussmann

Umăr lângă umăr,
vis împletind vise
din realități despletite,
aproape îmbrățișați
în dulce contopire,
ne ducem pașii agale
pe aleea vieții noastre
căutându-ne regăsire
refuzâ

ȘI CE DACĂ ESTE TOAMNĂ..
Laura Schussmann


ȘI CE DACĂ ESTE TOAMNĂ ..

ȘI CE DACĂ ESTE NOIEMBRIE...

ARDE,
UNDEVA,
ORICUM,
UN FOC DE SUFLET
PE UN LEMN DE GÂND...
ȘI CE DACĂ
TOTUL MĂ CHEAMĂ LA TRISTEȚE...
ESTE AȘA DE MULTĂ FERICIRE,
STRÂNS

Apusuri  se scaldă

sub tâmple

în rodul livezilor  albite.

Am să-mi aşez iarna

pe o umbră de floare.

Dincolo de ceaţă,

e doar lumina.

Cocori cărunţi,

cu aripi tot mai străvezii,

oare vom putea şterge de durere

lacrima depărtării

în rouă unui vis de dor?

te-am ş

Acum plouă şi cade în valuri cerul.

Reprize de stropi mai mici sau mai mari

şi rece se lasă noaptea peste ferestre.

Frigul le îngheaţă picurii în stele prinse

în jurul unei priviri aburinde a cald,

pe furiş ridicat în vârful degetelor.

Cu mâini prelin

În plină zi, ploaia îşi scutură cerul.  

Ramuri dezgolite primesc

stropii-ntr-o îmbrăţişare oarbă

de frunze picate de din vreme

pe urmele pline de praful amintirilor.

Pătrunde parfumul dorului

prin fisuri de lacrimi colorate-n alb,

în tremurul limbilo

OM BUN...
Laura Schussmann

Am despicat speranța.
Să fi fost
când am simțit
că a devenit
cam multă
și plină de mine.

Am despicat speranța,
în patru sau cinci fire de destin
și am început
să împart
pe la cine stătea
pe margine de drum

Nu te apleca la frunze. Doar obrajii (în)roşesc, iubire.

Nu am teamă, dar nervii îmi tremură pielea

şi vorbele nu-şi au loc de gura privirii

din ochii aruncaţi în zare.

Rup distanţa dintre noi,

ca pe un fir de aţă şi-l înnod

bine, strâns, cu sufletul.

Se plimbă prin stomac, pe toate străzile lui,

fără să mă-ntrebe şi nu forfote.

Doar îmi roade dalele pavate spre creier.

Am convocat o şedinţă de urgenţă,  

să aflu de ce nu ştiu nimic de virusul ăsta,

de ce nu curge?

La regim strict de uscături şi odi

Toamna picură-n veșminte

Mii culori din curcubeul,

Care vrea să iei aminte

Că ea duce-n an tot greul.

Își așterne văl pe munte,

Nedescris îmi pare cheiul

Toamna picură-n veșminte

Mii culori din curcubeul

Cerului cu lacrimi multe,

Cristaline ca smaraldul,

Rev

S-a pornit din seninul nopţii, burniţa.

Se aduna pic cu pic, bob cu bob

pe la secţiile care le-am implantat

înlăuntrul şi în afara mea.

Îmi aleg aripile cu care vreau

să zboare viitorul peste trecutul meu

şi (sper) nevoie am de toţi

să-mi marcheze drum

Când zăpezile din ploi

 argintu-şi adună

Furat cândva din recea

 scurgere de lună

De mult păianjenii

au început să ţeasă

Din fire de viaţă

 amintirilor plasă

Aducerile aminte

  par mai frumoase

Sub ramul inimii

cu visele sfioase

când iarnă aşează

 sub ochiul  

Trăim haotic

Dezordinea ne invadează

Doar libertatea de sub papuc

E cea care uneori mai contează.

Nu vreau sclavie

Nici schingiuirea frunţii

Dar vreau să reînvie

Ea conştiinţa minţii.

Vrem libertate

Pentru eternitate

Vrem grade de modernitate

Mai mult decât se

De vorba ta scurta ma agat

Si o deduc din romanul negarilor precum

Doua-trei  fantezii ce mocnesc una peste alta blegi,

Lasand sa se vada pe o raza de o viata

Disperarea golului din cearsaf de la ora 4 dimineata.

Si e minunat pe cat este de inspaimantator

Ceru-i deasupra și-i trimite

Lumini s-ajungă pe pământuri,

Sugrumă noaptea din morminte,

Dă roi de fluturi albi pe câmpuri.

S-oprește timpul printre rânduri

Ca un apus de toamnă rece,

Țesând poem din zbor de fluturi

Ascunși în visul care trece.

S-oprește t

Pe chipul tării încununat cu flori

Slovele istoriei pulsează-n trei culori

Spice-aurii, pe trup frumos de tară

Ocean aurifer în matca-i milenară.

Atât de grăbit ne penduleaza timpul

Când bobu-n câmp petrece anotimpul

Cu primavară mugurii se vor desface

Iar

S-au aşternut peste anii mei, frunzele timpului

şi eu eram departe, în zbor, în gânduri.

Vremea îmi cere să mă-ntorc. Ea nu ştie

că am decenii cărunte la poale de când

tot sap în zidul roşu ce mă-ncearcă

şi mintea încă visează, vibrează, ascultă

ciocâr