Blog

Îngheaţă înainte de a-mi curge obrazul, lacrima.

O văd cum sticleşte ca un glod de sare în ochi

când aprind candela din drumul pavat de vântul rece.

Peste faţă mă biciuie şi mâinile, degetele

mâinilor au luat forma unei peniţe.

Scrijelesc cu ele doru

Se mai zbate o geană de verde

Printre ramuri uscate de vânt;

O rază încă vrea să dezmierde

O frunză ce-a căzut la pământ.

Corole altădat’ îmbrăcate

Cu petale de zbor şi de cânt

Îşi fac doar speranţe deşarte

Sub ceţuri căutându-şi veşmânt.

Pe zare se aştern

...Cu greu mă pot concentra
Asupra cuvintelor mele,
Reci și neconcludente...,
Unul nu se înghesuie să plece,
Să-și găsească acea gură de aer
Și corzi vocale, 
Să mă avertizeze că încă visez
Și lăcrimarea mi-e seacă,
Iar privirea îmi odihnește acum în golul v

OF, DOR...


Ce dor, cât turme nevăzute,
îmi trec hotarul pas cu pas
și nu te clatină și nu te
aduce-aici...unde-am rămas.

Întinde-mi mâna și dă-mi palma,
vreau ca să știu ce sunt, ce ești,
nu vreau nici râsul, nici sudalma,
vreau visul tău,

 
 
 Privirea ta mă răvășește iar
 când vreau să strig și-i în zadar
 căci în tăcerea noastră mută
 ne-neacă dorul din lacrimă cernută.
 
 Mă ard în suflet toamnele târzii
 și mă legăn cu frunzele mlădii
 pierdută-n suflul vântului turbat,
 căci tu-m

Erai clipe-n spre marţi

Arsă dovadă până dincolo

 De pomul cu razele lui

Atât cât poate cuprinde în glas

Braţul luminii-njungheat de tăcere

Erai aşternutul cald al ferestrei deschise

La şoldul zbuciumat al cuvântulu

In poezia lui:...Ovidiu Vasile:

Versuri rotunde - asamblate măiastru

 într-o salbă ce așteaptă să fie purtată

 la o ceremonie de încoronare a...poeziei.

...Sandu Cătinean

Vers umbros,

Doinit de brazii copilăriei,

Ce mângâie atâtea suflete arse de dor!

MdR

...gânduri adăpostite în supraimpresiunea

În aroganţa

În pluralităţile ochiului verde

Pe ordinea de zi a trecutului

Gânduri garate în al noulea cer

Ridicând în picioare cuvintele

Zid uriaş prăbuşit peste ieri

Aplauze

Trac

Ecouri de răspunzătoare e

...gânduri adăpostite în supraimpresiunea

În aroganţa

În pluralităţile ochiului verde

Pe ordinea de zi a trecutului

Gânduri garate în al noulea cer

Ridicând în picioare cuvintele

Zid uriaş prăbuşit peste ieri

Aplauze

Trac

Ecouri de răspunzătoare e

... de la tine iau răsărituri de nopti

În sclipirea tăcerii

Când cai de probabil

Devorator de simplu ne pasc

De la tine continuu

Vin zvonuri de drum

Ce colţul îşi frânge în arbori

Atîna-ţi-aş de gît adevăruri

Ce din toate părţile

Îmi apăr

Legănarea valurilor o porți în coapse
Elena din Troia, Floarea soarelui te invidiază
Niciodată nu va egala strălucirea cuvântului tău
Uneori e greu să trăiești în umbra Lunii!
Și soarele ți-a recunoscut valoarea.

Lumea suferă de o epidemie a inv

Putem greși căci este omenește

Putem călca în balta cu noroi
Când sufletul-i curat și se căiește
Iertarea se trezește sfântă-n noi.

Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul
C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi
Când inima ce ține-n ea năduful
Privește împrejur cu

E plină de ondulaţii printre rânduri,

hârtia după tremurul minţii.

Se lucrează la reabilitarea şiroaielor

de cerneală curse pe albul plin, picat

în fulguiala de după ploaia din suflet.

Se creponează cu valurile de dor

consolidat de timpul trecut,

la vii

Îmi pare totul structurat pe etaje,

Lipit cuvânt de cuvânt,

Amintire de amintire,

Clpesidră a timpului ce are sparte capetele

Să fuzioneze nisipul la infinit

Atunci când el se desparte definitiv

De momentul actual,

Lăsat totuși în urmă

Să-și fărâmițeze sing

-       Scurt fragment  -

  Mă doare privirea... Am privit foarte atent spre zare, încercând să aduc ceva către mine... Nimic nu s-a lăsat atras și mă apasă o mare deziluzie, chiar mi-am dorit să rup gura târgului cu vreo cucerire a infinitului. Încă

Cu pereţii plin de fisuri, îmi umplu aparatul de fotografiat.

Aici şi aici şi acolo e o crăpătură şi am rămas fără cerneală

în stilou să-mi stropesc hârtia cu albastrul ei.

Aştept mintea să evalueze pagubele, să mă treacă în registru.

Trebuie reabili

 Se ascund azi,clipele-ntre ziduri
 ce tainic, cresc la margini de zări...
 frunze rătăcite-n tainice chemări
 plutesc pe-ale pământului riduri.
 
 Șoptește noaptea un vals tăcut  
 când frunze arămii și-obtuze
 cad lin in ploi de sărut pe buze,
 lipin

  Nu m-am născut să fiu o floare...
 și nici un fulg de nea, să fiu topit;
 dar cum de m-am născut eu oare
 ființă, nu rază de soare la zenit?
 
 Nu m-am născut să fiu un spin!
 dar florile lui, îmi fac cunună
 și mă amețesc...lăsând suspin,
 în nopț

... să nu deschizi poarta

Din care

s-au prăbuşit amânările...

...nimic mai aproape

Ca-n dimineaşa cafelei

Cu crengile frânte...

... uitarea

Îmbracă pe-o mânecă Jiul

Restul e val...

...câtă duioşie

În zâmbetul fia