Blog

Trec zilele

 cu ochii tot mai adumbriţi.

Acelaşi monoton refren,

surde clipele-l cântă

pe tâmpla livezilor mele rănite

 de-o  iluzorie aromă

 a unui rod ce

 nu va mai avea să fie…

şi totuşi,

în ramul inimii aplecat spre iarnă,

mai port şi acum povara

blestemul

Sa nu-ntrebati de ce scriu trist
Si-nfiorat , pitind blesteme printre rime ,
Caci ce sa dau in dar uitarii , dinspre lume ,
Decit un suflet transformat in acatist
Nascut din lacrimi fara nume .

Sa nu mirati la usa mea
Visari de zi , ciudate si straine ,
Cac

Rotesc speranţe,-n al meu,singe
Si frunzaresc, înfiorat,
Puteri de-a ride si de-a plînge
Intr-un destin anonimat.

Îmi fulguie pe ochi o ceata
Ca reci petale,diafane,
Rememorind,tacit,o viata
De neintelese clipe,vane.

Desertaciuni mustind prin mine
Ca reci coc

In cercul meu ciudat , de viata ,
Ranesc prin cioburi de sperante
Doar nopti , ascunse-n dimineata ,
Doar clipe prin secunde , ...zdrente !

Cearceaful visului curat
Ademeneste prin rastriste
Esente de sarut uitat ,
Sau ciobori de iubiri sa miste....!

Sfios p

Eu sint poetul care nu ma vad

Si nu se stinge-n linisti ci-n cuvinte

Sint flacara abstracta care rod

Metamorfoza dintre vechi morminte

Sint un ciudat neinfratit cu nimeni

Constructie eretica si haos

Sint un demolator de forme simple

Arhaic futurist in timp

Cind necuratul te ajunge-n
Lumina
Danseaza cu el cu ochii atintiti
La stele....ele te vor pazi
De pasii nesiguri !...
Cind drumurile vor fi incilcite
Si inevitabile
Pline de plin si de gol
Ataca-le in lumina
Propriului intuneric...!...
Va fi destul spre pasi s

Cu gust de poame acrisoare
Revin memorii colective,
Un pic acide si tardive,
Acum.Cind a trecut ce doare.

Banalitatea,clipa fada,
Ucide urme,naste ginduri,
Incearca-n mine alte rinduri
Ca toti sa stie si sa vada.

Placeri sadite nasc iluzii
Ce ne adulmeca in t

La moartea mamei mele nu am plins ,
Eram de stana , viata linga moarte ,
Atita suparare m-a ajuns
Ca tot , din mine , era prea departe !

S-a rupt in mine ceva sfint si pur ,
S-a rupt , probabil , linia de singe
Ce ma unea de mama ca un snur ,
Si nu-mi mai d

In viata asta de ”pacat”
Cu ginduri intrinsece
Sint constient c-am sucombat
In vise ce-au sa plece

Nu rod in carnea de eter
A clipei din secunda
Si nici nu pot ca sa mai sper
O pace infecunda

In spatiile dintre zori
Creez minuni ratate
Adulmecind ucise flori
Pe

Ma simt...ratacit.
Ca ploaia de vara
Prin parul tau,
Ca cerul ciuntit
In umbrirea de seara,
Si imi pare rau.

Fiorul il simt
Aievea prin mine
Ca vintul sucit,
Si toate ma mint
Indoit in suspine
Si-n drum ratacit.

Curteaza-ma,iara,
O,tu,siguranta
Ca visul de tinar.
D

I

Pasii tacuti ai linistii interne s-au deshidratat .
In mine zace-acum (poate dintotdeauna ?!) ceva ciudat :
Un ciclon evoluind rapid spre tarimuri
Nepatrunse . Poate nici de mine . Albe drumuri....
Stau intins in pat si veghez . Cerul , camera...pe mine

Prea multe intrebari fara raspuns
Zvicnesc in mintea mea de om stressat ,
Si mult prea multe au un sens ascuns
Si bintuie prea des , de neintrebat !

Sa imi respect dusmanii , e o lege
Cind multi prieteni uita rostul lor
Si-n minte , inima , nu vor sa-ncheg

(15)
Trăim.Ca visul unei existente
Pierite-n ceata dintre noi.
Si reci metafore. Esenţe.
Trăim.Visam.Si plini de goi.

Sperăm.In pusta de durere
Cladita-n taine nevăzute.
Si calme ape.Efemere.
Sperăm.Pustietati.Ca ciute.

Dorim.In sine,neputerea
Curbeaza un alte

De ce-am fi tristi cind in amurg

Lichide clipe dulci peste noi curg ?!

De ce-am fi tristi cind peste noi

Alene dorm romanticele ploi ?!

In picatura lor subtila , rar , se string

Romanticele suflete ce pling ,

Vaietul lor tacut si ancestral

Acopera iubirile

Vii prea devreme sa nu te vezi ,
Vii prea tirziu , ca o inserare ,
Floare , in primele mele zapezi ,
Fulg de zapada , pe ultima-mi floare !!!

Calci prea in taina sa nu te-ascunzi ,
Calci spargind linisti , drum furisat ,
Aburi de viata , in suflet mi-afunz

Ma uit , citeodata , la mine . Si-mi vine sa tip .
Ce , Doamne-Iarta-ma , sa fac ca sa fiu altul ?!?
Nici macar Moartea nu vrea sa stea la suete cu mine ,
Ce sa mai zic despre gustul de nisip
Pe care-l am , cind incerc sa fac saltul
De a ma recunoaste in

As vrea s-adaug ce nu spun nicicind
Acum , cind floarea mintii mele bate
In solul reavan clipelor de rind ,
In grea secunda contemplind pe toate :

Nu pot sa uit iertarea dinspre Tine ,
Nu pot sa uit cladirea Ta in leac ,
Cu tot ce-nseamna raul dinspre bine

Rapit ma simt , de linga tine ,
Si tulburat peste masura
De moartea ta fara cuvint ,
Mai vreau din clipele putine

In preajma ta , a ta caldura
Sa nu se-ndrepte spre mormint .

Rapita esti , si-atit ma doare
Ca timpul vreau sa-l smulg din jug ,

Si , tintuindu-

Ninsoarea sperie intreaga lume ,
Nu stiu de ce , si nu-nteleg nici cit ,
Devine minunat ce-a fost urit
Si totul e-o lucrare fara nume !

Un arhitect arunca-n aer linii
Si ele se-mpletesc si se-ntrerup ,
Si fulgii de ninsoare au un trup
Pe care-l dau , defini

Hm ! E inca una din acele zile infecte ale neadaptarii din mine
inca una din mizeriile cotidiene ale interiorizarii stupide si neavenite
infertila prelungire a ratarii sentimentale ce zace piezis si reavan
in morbidul sol al celuilalt eu in fundatura de