Blog

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...

Îi simt mirosul parcă, în mine-alunecând...

Adulmecată umbră cu rochie de mireasă,

Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă! 

Mătăsuri mişcătoare de virtualul rod, 

În simfonii de vânturi, prevestitor pr

Puterea osului

In lupta strânsă pentru os

Azi cloaca strâmbă se agită

Şi cu o mână alungită

Vor apuca ciolanul gros.

Lansaţi în joc fraudulos,

Rechinii mari şi peştii mici

In lupta strânsă pentru os,

Se cred puternici şi voinici.

Lucrând parşiv, meticulos,

Cad frunze în dantele de lumină...

În arabescul visului solar, 

Aleargă fluturi către crisalida 

Aceluiaşi dicton prenupţial. 

Un act de adormire triumfală...

Un semn divin... Căci pline de păcat 

Sunt clipele ce-au modelat trecutul...

Şi stropi de zgură pi

Mă priveşti

cu zâmbetul prins între două cuvinte

dincolo de el sunt eu

cuibărită-n freamătul simţirii

pe ţărmul cocorilor răniţi de timp

e atât de îngust hotarul

dintre răsărit şi apus

dintre leagăn şi bocet

ţi-aud neputinţa

de-a înfrânge răscolirea adânculu

Cum se uneau în fraze ca-ntr-un templu 

Cuvinte.. Partituri se devizau...

Curgea vioara, transecdent prin umbre

Şi sprijin, doar arcuşul îl aveam.

Se-mpotmolrsu în litere albastre 

Aripi... Pluteau pe cerul limitat 

Neconvenţionale semne... Şi amare

Se risi

În rugi târzii, la ceas de seară, 

Icoana Sfintei Maici Marii

Aşteaptă pruncii să-ngenunche...

Tu, pruncul meu cel mare, ştii?! 

Mai ţii tu minte-ntâia seară?!

Cu Crezu-n gânduri ne-am rugat...

Ce îngerească mântuire! 

Mai ţii tu minte?! Ai uitat?! 

Când ai

Când Luna razele-şi răsfiră
Pe-a cerului pernă cu vise
Ș-o coardă pe-a nopții liră
Cu gol piciorul o atinse,
Când în răsfățul norilor
Își scaldă trupul alb de vis,
Trezii în omul muritor
Trăiri demne de-un paradis.
O, cât de alb, de pur îi pare
Trupu

Imagini oarecare se zăresc printre gene – mă tulbură...
Un joc, doar eu îl cunosc,
Și căteva stele,
Pentru că în calea lor m-am găsit și eu…
Atunci am răsfrânt în palme o tulpină de trandafir,
Taiată parcă mai demult,
Dulce ispită ce își croiește cu țepii

Mi-e dor de clipele în care

mă încânta doar, cântecul de mare.

Mi-e dor de foșnetul de frunze,

de zumzetul

din zborul lin de gâze.

Mi-e dor, atât de dor,

de fuga vântului prin plete

ce în atingeri blânde

îngână în duete,

fără cuvinte scrise din vechile-amint

Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopţii taină 

Te ascunzi în întuneric şi te pierzi, iubită doamnă, 

Când frunzişul fiinţei mele, lutul, straniu modelează 

Şi fantasmele durerii sub privirile-mi dansează, 

Mă ascund în ceaţa pleoapei de smarald şi-

                                   Cătălinei Munteanu şi tatălui ei

Din sfârşitul de toamnă, cerul se deschide.

Privesc de dincolo de fereastră, îngerul

cum îşi deschide aripile peste mine,

cu fulgii de nea. Sunt primii.

Nu se depun. Ei intră în sufle

                              Primii pași

   Mare mi-a fost bucuria după ce am început a merge în picioare, așa că eram spaima pisicilor, după care alergam și, de le prindeam, era vai de coada lor. Nu-i vorbă, că nu-mi rămâneau datoare și purtam pe

Mai ieri, pe sradă, mi-aminti de tine...

Zâmbi amar, firesc să fie-aşa...

Val de beţii te-au prins în dulce mreje

Ţi-ai înecat amarul... nu mai bea! 

Mergeam la cineva (mi-aduc aminte)

În sens opus, pe partea cealălaltă, 

Mergea... mergea... mergea o doamn

Tulburat de-ncântătoarea

Doamnă ce-i trecuse pragul, 

Domnul"X", în nori cu gândul, 

Încercă tocul... cu capul...

Azi, la neurologie, 

Un amănunt am constatat:

Nu sunt bolnavi doar cei cu.... capul,

Ci şi acei ce i-au tratat.

Pe ceruri curg zadarnic spre-napoi 

Azi, picături de vis cu iz tomnatic...

Noi suntem prada timpului din noi...

Privim înlăcrimaţi... Bătrân apatic... 

Curg lacrimi iar din fructul de gutui 

De mult căzută, bruma tinereţii 

Aduce-n suflet gustul amărui 

Ce

PLANETA ALBASTRĂ A IUBIRII NOASTRE ALBASTRE...
Laura Schussmann

Iubito,
lasă-mă să îți dăruiesc un continent
de pe planeta noastră albastră.
Să fie dar de cununie
când vom spune întregii lumi
despre iubirea noastră..

Privește-mă iubito
și

Sunt nopți, în care tăcerile se sparg obsesiv de timpanele sufletului meu, iar visul... visul meu plânge chemându-te să-l salvezi.

M-ai abandonat la o margine de cer și, doar îngerii își mai flutură aripile deasupra mea atunci când coboară pe pământ. 

Călesc la foc potrivit de ger, timpul

tocat mărunt, la cuţit, de dor.

(A)mestec lingura de lemn

prin varza gândurilor străbătute

de distanţa dintre minte şi suflet.

Le bag în şedinţă forţată,

le picur zeamă de ardei iute,

să alerge,

să năduşească  

şi a